Vasul

Vasul e de aur virgin scânteiat cu plăci de nacru,

Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz;

Și, cuprindă ambrozie sau poșircă de vin acru,

Dea beția dezmățării sau extazul unui bonz,

Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim și sacru. 

Floare-aproape nereală se înalță hieratic,

O splendoare ca de soare răspândește împrejur,

Magistral și rece vecinic, deși viu ca un jeratic,

Nu e simț sub al său farmec să-i mai poată fi sperjur...

Floare-aproape nereală se înalță hieratic. 

Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle,

Corpul tot, plasticitatea unor zile ce s-au dus,

În gâtleju-i paseri rare se îngână-ncet cu merle,

Ș-orice limbă amuțește, ș-orice suflet e sedus...

Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle. 

Să bei viața-n el e dulce sau să bei sleirea forței...

Dar ascundă sau Tenedos, sau otravă și puroi,

Chio roșu, sau miresme, — meargă tot în voia sorții, —

Când e vasul de-aur virgin... moralistul e greoi,

Și în fond se bea tot viață chiar când bei balsamul morții.

Share on Twitter Share on Facebook