Sfărâmături de urne — oriunde —

lespezi de marmoră mari

sub care zac atâți legionari,

iată Hinovul; — în el s-ascunde

potopul de secoli ce-a curs. 

Călcând această țărână mută,

văd ce nu vedeți voi

umbrele-acelor eroi

ai căror urmași suntem noi;

și stând în valea tăcută,

îmi râd de ritm

și de-orice reguli îmi râd;

ritmul meu e zgomotul

ce-l fac cu zalele lor. 

Îi văd... s-arată: sculatu-s-au toți

de sub pietre...

Trec —

Trec sute; iată-i: de-oțel le e coiful,

lat era romanul în spete,-ondulat

avea părul; puternic brațul. 

Roma veche întreagă

se-nșiră pe dinaintea mea

Consuli,

proconsuli,

matroane, copile, liberți — 

Roma veche întreagă

pontifeci, apoi, și vestale,

flamini,

saturnale. —

Salutare, eternă stea,

pe-aceste țărmuri pribeagă.

Tăceți, o! versuri deșerte...

Și tu, la pământ, poete; —

trec Cezarii —

sărută pământul acesta

e sfânt.