Iubesc frumoasa Tinerețe, 

    Cu anii săi de flori, 

    Cu zâmbete pe a sa față, 

    Cu ochi scânteietori; 

    Îmi place fruntea-i coronată 

    De poezii ș-amor, 

    De dulci iluzii care iute 

    Se nasc și iute mor. 

    Cortegiul său e din speranțe, 

    Din vecinice izbânzi, 

    Și pulbere de aur poartă 

    Pe aripe plăpânzi. 

    Adesea e cutezătoare 

    Întocmai ca Icar, 

    Și pân' la soare se înalță 

    În zboru-i temerar! 

    În totul e însuflețită 

    De-al geniului foc, 

    Și egoismul nu găsește 

    În sufletul său loc! 

    Pe-oriunde trece, răspândește, 

    Ca foi de trandafiri, 

    Cu mâinile-i îmbelșugate, 

    Idei și dulci simțiri! 

    Să-i zică orișicum, bătrânii 

    Pătrunși de reci fiori, 

    Ce dragă este tinerețea 

    Cu anii săi de flori!