Când eu treceam cântând pe vale, 

    Cântând și surâzând, 

    Adeseori mi-ieșea în cale 

    Un chip ceresc și blând. 

    Îmi surâdea cu-nduioșare 

    Cel chip de mic copil 

    Și-mi lumina a mea cărare 

    Sub soarele d-april! 

    D-atunci adeseori în viață 

    Cel chip l-am revăzut, 

    Dar întristat într-a lui față 

    Și-n reverii căzut... 

    Ursita-mi fu fără-ndurare... 

    Îi cer însă umil 

    Ca să expir într-o cântare 

    Sub soarele d-april.