b) Repercusiunile sistemului de fabrică asupra manufacturii şi a muncii la domiciliu

Desvoltarea sistemului de fabrică şi revoluţionarea care o însoţeşte în agricultură nu provoacă numai o mărire a scării producţiei în toate celelalte ramuri industriale, dar şi o modificare a caracterului lor. Principiul exploatării maşiniste, care constă în a descompune procesul de producţie în fazele sale constitutive şi în a rezolva problemele ivite în modul acesta prin aplicarea mecanicii, a chimiei etc., într'un cuvânt a ştiinţelor naturale, devine determinant peste tot. Maşina se introduce deci în manufacturi, ba pentru un proces parţial, ba pentru altul. Cristalizarea solidă a diferenţierii lor interioare, provenită din vechea diviziune a muncii, este astfel desfiinţată şi înlocuită prin schimbări continue. Abstracţie făcând de acest fapt, compoziţia muncitorului colectiv, adică a personalului muncitoresc combinat, este revoluţionată din temelii. În opoziţie cu perioada manufacturieră, planul de diviziune a muncii se întemeiază acum pe utilizarea muncii femeilor, a muncii copiilor de toate vârstele, a muncitorilor necalificaţi, oriunde lucrul acesta este posibil, într'un cuvânt, a muncii ieftine, «cheap labour», cum îi zice englezul cu o expresie caracteristică. Fenomenul acesta nu se întâmplă numai în orice producţie combinată pe scară mare, indiferent dacă uzilizează maşini sau nu, dar şi în aşa zisa industrie casnică, indiferent dacă ea funcţionează în locuinţele particulare ale muncitorilor sau în ateliere mici. Această aşa zisă industrie casnică modernă nu are nimic comun decât numele cu cea de modă veche, care presupune meseria orăşenească independentă, gospodăria agricolă de sine stătătoare şi înainte de toate o casă a familiei de muncitori. Ea e transformată acum într'o secţie externă a fabricii, a manufacturii, sau a magazinului de mărfuri. Alături de muncitorii de fabrică, de muncitorii manufacturieri şi de meseriaşi, pe care îi concentrează în mase mari într'un singur loc şi pe care îi comandă în mod direct, capitalul pune în mişcare, cu ajutorul unor fire invizibile, altă armată, de muncitori la domiciliu, împrăştiaţi în oraşele mari şi la sate. Un exemplu: fabrica de cămăşi a domnilor Tillie din Londonderry, Irlanda, utilizează 1.000 de muncitori de fabrică şi 9.000 de muncitori la domiciliu, împrăştiaţi la ţară. 250)

Exploatarea forţelor de muncă ieftine şi nevârstnice devine mai neruşinată în manufactura modernă decât în fabrica propriu zisă, pentrucă baza tehnică existentă aci, adică înlocuirea forţei muşchilor prin maşini şi facilitatea muncii, lipseşte în mare parte în manufactură şi pentrucă în acelaş timp organismul feminin sau nevârstnic este dat pradă acţiunii substanţelor otrăvitoare cu o lipsă totală de scrupule. În aşa zisa muncă la domiciliu ea devine mai neruşinată decât în manufactură, pentrucă puterea de rezistenţă a muncitorilor scade odată cu împrăştierea lor, pentrucă o serie întreagă de paraziţi hrăpăreţi se intercalează între patronul propriu zis şi muncitor, pentrucă peste tot munca la domiciliu are să lupte, în aceeaşi ramură de producţie, cu exploatarea maşinistă sau cel puţin cu cea manufacturieră, pentrucă sărăcia îl privează pe muncitor de cele mai elementare condiţiuni de muncă, cum sunt spaţiul, lumina, ventilaţia etc., pentrucă muncitorul este utilizat într'un mod şi mai neregulat, şi, în fine, pentrucă în aceste ultime refugii ale celor deveniţi «supranumerari» prin efectul marii industrii şi al marii agriculturi, concurenţa între muncitori îşi atinge în mod necesar maximul. Economisirea mijloacelor de producţie, desvoltată în mod sistematic abia de sistemul maşinist, economisire care din capul locului înseamnă, în acelaş timp, cea mai sălbatică risipă a forţei de muncă şi desfiinţarea condiţiunilor normale pentru funcţionarea muncii, îşi scoate acum la iveală această latură antagonistă şi asasină a ei, cu atât mai mult cu cât sunt mai puţin desvoltate, în ramura industrială respectivă, forţa productivă socială a muncii şi baza tehnică a proceselor combinate ale muncii.