Îndulcitul tinerilor

Adăuza după masa cea mare are loc așa-numitul  îndulcitul tinerilor. Rânduiala, despre care este vorba, constă în următoarele: Pe tineri îi aduc în casa cea mare, îi pun în capul mesei, iar nuna se apropie de dânșii cu o bucățică de pâine întinsă în miere și le dă să guste și la unul și la altul. Nu e greu de ghicit ce vrea să zică obiceiul despre care spun: el înseamnă că viața tinerilor trebuie să fie bogată și rodnică ca pâinea și dulce ca mierea. Apoi, aceeași nună piaptănă pe tânără și-i leagă capul așa cum se leagă nevestele, în semn că ea trebuie toata viața sa fie legată de bărbat cu cele mai strânse legături de iubire, de împărțirea tuturor celor bune și celor rele și de ajutor.

În urma acestei rânduieli toate femeiele (căci la îndulcitul tinerilor iau parte numai femei) dau cu tinerii mâna, pun pe un talger bani, își iau ziua bună și se duc pe-acasă.

Iar cele ce au mai rămas pornesc așa-numitul „hostropăț” (sau păsățel), un joc (danț) la care asemenea iau parte numai femeile. Acest danț constă într-aceea că femeile se duc la nună, jucând și cântând cu garafe de vin în mână. „Hostropățul” înseamnă bucuria femeilor din sat că numărul lor s-a înmulțit prin adăugirea tinerei neveste, care din ziua ceea s-a făcut tovarășa lor.

După cum am spus mai înainte, adăuza după nuntă se pornește „hostropățul” sau  jocul femeilor. „Hostropățul”, început de dimineață, ține toată ziua. Femeile umblă de la socrii cei mari (părinții mirelui) la nuni, o aduc pe nună la socrii cei mari, o duc înapoi, iarăși o aduc și așa mai departe. În vremea asta ele joacă cu șipuri de vin în mână, sar în sus și cântă. Îndeobște, „hostropățul” se joacă cu multe fel de fel de obiceiuri, și aceste obiceiuri se schimbă și sunt în alt fel mai în fiecare sat. Însă ele n-au prea mare însemnătate.

Seara, toți nuntașii gospodari se adună în casa cea mare la socrii cei mari. Aici se face o masă la care șed, afară de musafiri, și părinții miresei. Așadar, cea dintâi întâlnire a socrilor celor mici cu cei mari se petrece la masa asta, care, deci, poate să fie numită „masa socrilor”. În mijlocul mesei, socrii cei mari scot așa-numitele „cămăși de socru”, niște cămăși de pânză, albe și lungi, cusute de mireasă înaintea nunții.

Socrul și soacra cea mare îmbracă cămășile și încep a juca. De obicei, soacra cea mare zice din gură:

Ș-apoi cântă:

Toți mesenii la aceste cuvinte râd, glumesc, joacă și beau. Când se sfârșește masa, oaspeții se scoală, mulțumesc socrilor celor mari și pleacă, iar nunii se duc acasă cu țiganii care le cântă tot drumul.

Acasă, nunul le face țiganilor masa și cu asta se isprăvesc rânduielile nunții.