Masa cea mare

Masa cea mare se face în seara acelei zile când se cunună tinerii. Ea este serbarea nunții de către oamenii mai în stare, de către oamenii însurați. La masa cea mare fiecare gospodar poftit trebuie neapărat să fie cu femeia sa. Toți oaspeții intră în casa cea mare și se pun perechi de șed la masa. În mijlocul mesei se începe închinarea colacilor. Ea se face în felul următor: Vreo bătrână ia câte o pereche de colaci acoperiți c-un prosop sau o basma și le dă oaspelui cu închinăciune. Iar vreun căsaș (din cei ce se afla în casă), cunoscut ca om vesel, glumeț și copt la minte, de obicei spune vreo glumă pe socoteala celuia cui i se închină colacii, râzându-l cu vreun neajuns știut de toți. De pildă, dacă oaspetele este bețiv, glumețul zice:

— „Am auzit, oameni buni, că este la noi în sat cutare om care nu-i prea obișnuit cu vinul și rachiul și cică nu-i prea plac băuturi de astea”.

Și așa-i trece pe toți oamenii prin glumele sale, pe când se închină colacii. Închinarea se începe de la nuni. Nunul sărută colacul, iar nuna ia cosinca de pe colac și se uită cât e de frumoasă. Luând colacii, nunul pune pe un talger vreo 3 sau 4 ruble. Alți oameni fac aceeași, fiecare dă cât poate. După fiecare închinare, mesenii se cinstesc și bat din palme.

Când se isprăvesc toate, cineva îi cheamă în casă pe tineri, îi cinstesc și, la urmă, nunul le dă într-o legăturică banii strânși la masă și zice cam așa:

— „Ei, să deie Dumnezeu să trăiți, să gospodăriți, să fiți sănătoși, și de la noi puțintel, iar de la Dumnezeu mai mult”. Tinerii sărută mâna nunului, a nunei și la toți musafirii, ș-apoi ies din casă. Iar veselia mesei celei mari ține pân-a doua zi dimineață, și vinul din garafe nu se mai isprăvește, precum și jocurile, cântecele și chiotele.