Se întâmpla în ceas de noapte,

Când tac a zilei vorbe, șoapte,

Veneam copii și vă priveam,

Cu sfânta cruce vă-nsemnam

Și mila Domnului chemam

Asupra capetelor voastre.

Păzeam a voastră liniștire

'Mi înseninam a mea gândire,

Privind cât de curați sunteți,

Ce suflete senine voi aveți,

Și vă doream, fetiți, băieți,

Senine zile viitoare...

Acuma vin — nu văd viață,

Candela nu mai luminează,

Pe pat nu vă mai văd dormind,

Mai mult nu pot să vă cuprind,

V-a risipit al vieții vânt —

Ce mare dor, ce mare jale!