Eu știu trei cuvinte — și rostul li-i sfânt

Trec ele din gură în gură,

Nici răul, nici jalea acestui pământ

Sfințenia lor nu le fură;

Și cel ce în ele mai mult n-a crezut,

Credința și cinstea de mult și-a vândut.

Voința ni-i slobodă, — așa ne-a zidit

Cel sfânt, — și în neagra robie,

Și cel ce dreptatea pe lumea-a iubit

Aceasta prea bine o știe.

De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat

Și sufletul tău îl păstrează curat.

Dreptatea pe lume nu-i sunet deșert,

Își are ea rost în viață:

Cei drepți și-n robie norocul nu-și pierd,

Viața așa ne învață.

Acest adevăr pentru noi îi ascuns,

Dar pruncii cei mici mai demult l-au pătruns.

Căci Unu îi Domnul — Preasfântă voință

În toate voințele noastre,

Și una-i în toate Preasfânta Ființă

Mai sus de-nălțările-albastre;

Pe rând trec schimbările-n vecinic lanțuh,

Același rămâne în veci Sfântul Duh.

Păziți trei cuvinte, și rostul lor sfânt

Îl treceți din gură în gură,

Căci răul și jalea acestui pământ

Sfințenia lor nu le fură,

Și cel ce-n sfințenia lor a crezut

Credința și cinstea nu și-a pierdut.