Cui, Doamne, i-i făgăduită

Înălțimea muntelui Tău sfânt?

A cărui inimă-i cinstită

Dorințele curate-i sânt

Și care faptele cu banul

Nu și-au vândut, n-au cântărit,

Ce nu și-au clevetit dușmanul,

Pe frate n-au obijduit...

Dar care cu credință vie,

Cu cugetul neîngrelat

Ți-aduce-nchinăciune Ție

'Naintea Ta, drept și curat.

Și sfânt, o Doamne, Ți-i alesul:

De va ieși-n război cu arme

Doritul cerului, trimesul

Putea-va uriași să sfarme;

De-i împărat, a lui noroade

Și prin oraș și pe la țară,

Dori-vor adevăr, dreptate,

Sorbi-vor aur din ogoare...

De va lua timpanu-n mâine,

Minuni va face-a Sa cântare

Și îndreptându-se spre Tine

Nu se va pierde în uitare.