Trimite-i, Doamne, bucurie

Acelui ce-n arsura verii

Robit de-adâncă sărăcie

Străbate târgurile țării.

Acelui ce din întâmplare

Privește umbrele grădinii,

Verdeața văilor în zare

În strălucirile luminii.

Căci nu pentru a lui primire

Umbroșii pomi-n verdeață cresc,

Nici pentru a lui răcorire

Cișmelele în sus țâșnesc.

Peșteri frumoase, ca prin ceață,

Privirea lui degrabă vede,

Și rouratica verdeață

Nu-i curmă arzătoarea sete.

Trimite-i, Doamne, bucurie

Acelui care calea vieții

Și-o trece-n boală, sărăcie,

Robit de vrajba răutății.