La chinuri grele osândit

Și de norod batjocorit,

Cu crucea când trecea Hristos,

Căzând sub lemnul greu și gros,

Ascuns Iuda l-a văzut

Și într-o clipă-a priceput

Pe Cine el, setos de bani,

Vândut-a la vicleni dușmani,

Și că iertare nu mai are

El la preasfânta judecare...

O frică-atunci neputincioasă

Intrat-a-n firea lui fricoasă...

După aceasta — noaptea toată

Închipuirea ațâțată

Pe cel vândut i-l arăta;

Degeaba Iuda căuta

Vedenia ca să alunge:

Doritul somn la el nu vine,

Și din lucirile senine

Hristos vederea îi împunge;

Degeaba ochii el închide,

Ca minții sale ostenite

Să-i deie pace. Luminos

I se arată lui Hristos.