În zarea vieții-nnourată

Strașnici trăsnete vuia,

Prin mintea slabă, speriată,

Frigul morții pătrundea.

Nu m-am dat eu suferinței,

Cu putere am tras lovire,

În suflet am păstrat dorințe,

În focul inimii — iubire.

Ce-i pierzarea și viața?

Sunt totuna pentru mine:

De la vecnica dulceață

Bărbăția mea îm vine.

N-am îm minte clătinare

Și viața mea mi-i plină,

Pace fără supărare,

Calea zeilor — senină.

Nu mă-nspăimânta dar, soartă,

Nu mă înbia la luptă,

Căci credința nu mi-i moartă,

Dar nădăjdea nu mi-i suptă.

Am în suflet eu putere,

În viață liniștire:

Crucea-i a mea mângâiere,

Iar pe cruce-a mea iubire.