În cer albastru, răzlețiți

Se plimbă nouri auriți;

Pădurea învelită-n ceață

Se scaldă-n marea de roșață

Din asfințit. Și la răcoare

Se pleacă spicu-n dormitare,

in codri, — mare, înfocată —

S-arată luna. Și deodată

S-aprinde-a stelelor lucire.

Domnește pace, liniștire...

În suflet tainicele strune

Îmi cântă sfânta rugăciune.