III.

Aceeaşi, aceleiaşi.

Noirmoutiers… februarie 1845

Hotărât, nu mi se urăşte la Noirmoutiers. De altfel, mi-am găsit o îndeletnicire interesantă pe care i-o datorez abatelui meu. El, fără îndoială, ştie tot şi botanica pe deasupra. Mi-am amintit de scrisorile lui Rousseau când l-am auzit numind pe latineşte o scârbă de bulb, pe care în lipsă de altceva îl pusesem pe cămin.

— Aşadar, cunoşti botanica?

— Foarte puţin, mi-a răspuns. Destul totuşi pentru a arăta locuitorilor acestui ţinut buruienile care le pot fi de folos; destul, mai ales, trebuie s-o mărturisesc, pentru a găsi un rost hoinărelilor mele singuratice. Mi-am dat curând seama că mi-ar fi o plăcută trecere de vreme în plimbările mele, să culeg flori frumoase, să le pun la uscat şi să le aşez frumos în bătrânul meu Plutarc152 în care îmi pun plastroanele să se netezească.

— Învaţă-mă botanica – i-am spus.

— În acest anotimp păcătos nefiind flori – zicea – să aşteptăm primăvara.

— Dar ai flori uscate – i-am spus. Le-am văzut la dumneata acasă.

Ţi-am vorbit, pare-mi-se, de un vechi buchet, păstrat cu grijă. Dacă ai fi văzut ce mutră a făcut! … Sărmanul! M-am căit repede de indiscreta mea aluzie.

Ca să-l fac s-o uite, m-am grăbit să-i spun că trebuie să aibă o colecţie de buruieni uscate. Asta se cheamă un ierbar. S-a învoit pe dată; şi începând de-a doua zi, îmi aducea, învelite în hârtie cenuşie, o mulţime de plante frumoase, fiecare cu eticheta ei. Cursul de botanică a început; am făcut numaidecât progrese uimitoare. Dar nu ştiam până acum cât e de imorală această botanică şi cât de greu îi vine să dea primele lămuriri, mai ales unui abate.

Află, scumpa mea, că plantele se căsătoresc ca şi noi, dar cea mai mare parte dintre ele au mai mulţi soţi. Unele se numesc fanerogame; dacă am reţinut bine acest nume barbar. Asta vrea să însemne, pe greceşte, căsătorie publică, la primărie. Mai sunt apoi criptogamele, căsătorii secrete. Ciupercile pe care le mănânci se căsătoresc în taină.

Toate astea sunt de ruşine foarte; dar el se descurcă destul de bine, mai bine ca mine care am făcut neghiobia să râd cu hohote la pasajele cele mai deocheate. Dar am devenit prudentă şi nu mai pun întrebări.