X.

De când o părăsise Darcy, Julie se uita des la pendulă. Îl asculta distrată pe Chateaufort şi ochii ei îl căutau fără voie pe Darcy, care şedea de vorbă în celălalt capăt al salonului. Din când în când şi el o privea, vorbind înainte amatorului de statistică şi ea nu-i putea îndura privirea pătrunzătoare, deşi liniştită. Îşi dădea seama că era sub puterea lui şi nu încerca să se ferească.

În fine, ceru să-i aducă trăsura şi, fie cu intenţie, fie din distracţie, dădu poruncă uitându-se la Darcy cu o privire care voia să zică: ai pierdut o jumătate de oră pe care am fi putut-o petrece împreună. Trăsura aştepta. Darcy vorbea înainte dar părea obosit şi plictisit de cel care nu-l mai slăbea cu întrebările. Julie se ridică încet, strânse mâna doamnei Lambert, apoi se îndreptă spre uşa salonului, surprinsă şi aproape jignită văzând că Darcy rămâne mereu pe loc. Chateaufort era lângă ea; îi oferi braţul pe care ea i-l luă maşinal fără să-l asculte şi aproape fără să bage în seamă prezenţa lui.

Străbătu vestibulul, întovărăşită de doamna Lambert şi de câteva persoane care o conduseră până la trăsura ei. Darcy rămăsese în salon. După ce se aşeză în caleaşca ei, Chateaufort o întrebă surâzător dacă n-o să-i fie frică singură noaptea pe drumuri, adăugând că o va urma de aproape în tilbury-ul lui, îndată ce maiorul Perrin îşi va fi terminat partida de biliard…

Julie care se lăsase pradă visării se trezi la auzul glasului său, dar fără să înţeleagă nimic. Făcu ceea ce ar fi făcut oricare altă femeie în asemenea împrejurare: zâmbi, apoi, cu un semn din cap îşi luă rămas bun de la cei adunaţi pe peron şi trăsura o porni repede. Dar tocmai în momentul în care trăsura se puse în mişcare, îl văzu pe Darcy ieşind din salon, palid, cu înfăţişarea tristă şi cu ochii aţintiţi asupra-i, ca şi cum i-ar fi cerut un adio personal. Plecă, ducând cu ea regretul că n-a putut să-i facă un semn din cap numai pentru el, şi se gândi chiar că el se va simţi jignit. Uitase faptul că el lăsase în seama altuia grija de a o întovărăşi până la trăsură; greşelile toate erau acum de partea ei şi se simţea vinovată de ele ca de o crimă. Sentimentele pe care le avusese pentru Darcy cu câţiva ani în urmă, despărţindu-se de el după acea serată la care cântase fals, erau cu mult mai puţin vii decât acelea pe care le încerca în clipa de faţă. Nu numai anii le dăduseră puterea, dar impresiile îi erau sporite de toată mânia adunată împotriva soţului ei. Poate chiar că acel soi de atracţie resimţită pentru Chateaufort care, de altfel, în momentul acesta era cu totul uitat, o va fi pregătit să se lase pradă, fără prea multe remuşcări, sentimentului mult mai puternic pe care îl încerca pentru Darcy. În ce-l priveşte, gândurile lui erau mult mai liniştite, întâlnise cu plăcere o femeie frumoasă care îi evoca amintiri plăcute şi a cărei cunoştinţă îi va fi de bună seamă plăcută în iarna pe care urma s-o petreacă la Paris. Dar o dată ce n-o mai avea înaintea ochilor lui, nu-i mai rămânea decât cel mult amintirea câtorva ceasuri de veselie, amintire a cărei gingăşie era zdruncinată de perspectiva de a se culca târziu şi de a face patru leghe pentru a-şi regăsi patul. Să-l lăsăm cu ideile lui prozaice, să-l lăsăm să se învăluie cu grijă în mantaua lui, să se aşeze comod şi pieziş în cupeul închiriat, rătăcind cu gândul din salonul doamnei Lambert la Constantinopol, de la Constantinopol la Corfu şi de la Corfu într-o aţipire.

Iubite cititorule, vom urmări, dacă binevoieşti, pe doamna de Chaverny.