XIII.

O dată singur – în odaia lui de holtei, Darcy îşi puse halatul turcesc, papucii şi, după ce îndesă tutun de Latakié într-o lulea lungă cu urloiul de lemn de cireş sălbatic şi cu imameaua de chihlimbar alb, se pregăti s-o guste în tihnă răsturnându-se într-un jilţ adânc, căptuşit cu marochin şi solid capitonat. Acelora care se vor mira văzându-l ocupat cu această vulgară îndeletnicire, în clipa în care ar fi trebuit, poate, să fie pradă unor mai poetice visări, le voi răspunde că o bună lulea e de folos, dacă nu numaidecât trebuincioasă visării, şi că adevăratul mijloc de a te bucura deplin de-o fericire este să o alături altei fericiri. Unul din prietenii mei, iubitor de plăceri trupeşti, nu deschidea răvaşele iubitei înainte de a-şi fi scos cravata, de a fi aţâţat focul, dacă era iarnă şi de a se fi tolănit pe o canapea odihnitoare.

„În adevăr – îşi zise Darcy – aş fi fost un mare nerod dacă aş fi urmat sfatul lui Tyrrel, cumpărând o sclavă grecoaică şi aducând-o la Paris. La naiba! Ar fi fost, cum spunea amicul meu Haleb-Effendi, ca şi cum m-aş fi dus cu smochine la Damasc. Slavă Domnului! Civilizaţia a mers în pas alergător în lipsa mea şi după cât se pare, virtutea nu merge până la exces… Bietul Chaverny! … A! A! Dacă aş fi fost totuşi destul de bogat cu câţiva ani în urmă, m-aş fi însurat cu Julie şi poate că Chaverny ar fi fost acela care ar fi adus-o acasă în astă-seară. Dacă mi se va întâmpla să mă-nsor vreodată, voi da poruncă să se cerceteze des trăsura nevestei mele, ca să nu aibă nevoie de cavaleri îndatoritori care s-o scoată din şanţuri… Hai, să recapitulăm. La urma urmei e o femeie foarte frumoasă, deşteaptă şi dacă n-aş fi atât de bătrân, mi-aş putea îngădui să cred în prodigiosul meu merit. Vai! Vai! Într-o lună de zile, meritul meu va fi poate la acelaşi nivel cu al domnului mustăcios… Să fie al dracului! cum aş fi vrut ca mititica aceea de Nastasia, pe care am iubit-o atât, să ştie citi şi scrie şi să fi fost în stare să vorbească cu oamenii de societate, căci sunt încredinţat că e singura femeie care m-a iubit… Biata fată…”

Luleaua i se stinse şi el adormi.