Tabel cronologic

1799 După lovitura de stat de Ia 19 Brumar, Napoleon.

Bonaparte devine consul provizoriu, apoi prim-consul.

1803 Se naşte Prosper Mérimée.

1804 Napoleon se încoronează ca împărat al Franţei, Imperiul va dura până în 1814.

1814 Prin instalarea pe tron a Bourbonilor – Ludovic al XVIII-lea (1815-1824) şi Carol al X-lea (1824-1830) – în Franţa se instaurează un regim reacţionar, cunoscut sub numele de Restauraţie.

1824 Funeraliile generalului Maximilien-Sebastien Foy, deputat liberal de mare popularitate în 1819 şi 1824, se transformă într-o mare manifestaţie republicană. Printre cei care purtau pe umeri sicriul defunctului se număra şi Prosper Mérimée.

În acelaşi an, după studii juridice făcute fără entuziasm, Mérimée scrie prima sa piesă, Cromwell, pe care, socotind-o neizbutită, o distruge.

1825 Mérimée îşi face debutul în literatură; sub pseudonimul Joseph L’Estrange, publică Teatrul Clarei Gazul.

1827 Apare Guzla.

În acelaşi an, Victor Hugo publică drama Cromwell cu celebra Prefaţă, în care sunt expuse principiile teatrului romantic.

1827 Apare drama de inspiraţie istorică La Jacquerie, care pentru prima oară va fi adaptată pentru scenă şi jucată în 1928 la Moscova.

Publică melodrama Familia Carvajal.

1829 An de mare fecunditate literară: apare Cronica domniei lui Carol al IX-lea, precum şi nuvelele Mateo Falcone, Cucerirea redutei, Tamango, Federigo.

În acelaşi an se joacă pentru prima oară o dramă romantică în proză: Henric al III-lea şi curtea sa. În prefaţa volumului, autorul, Alexandre Dumas, îl citează pe Mérimée printre fondatorii teatrului romantic.

Balzac începe Comedia umană.

1830 Lupta dintre ultra-regalişti, reprezentanţi ai nobilimii de extremă dreaptă şi liberali, în majoritate burghezi, culminează cu revoluţia din iulie. Bourbonii sunt alungaţi. E adus pe tronul Franţei Ludovic Filip de Oricans, rege cu vederi democratice, care va domni până în 1848.

Mérimée publică o nouă suită de nuvele, printre care Vasul etrusc şi Partida de tric-trac. Cu trei luni înainte de revoluţie, publică piesa Nemulţumiţii, în care ridiculizează nobilimea.

Are loc celebra premieră a piesei Hernani a lui Victor Hugo, care se termină printr-o autentică bătălie între susţinătorii şi adversarii romantismului.

1831 Mérimée devine inspector al monumentelor istorice, funcţie de stat pe care o va deţine timp de optsprezece ani. În această calitate, face numeroase călătorii prin ţară şi scrie patru volume de Note de călătorie.

Face şi numeroase călătorii în străinătate.

1837 Nuvela Venus din Ille inaugurează în literatura franceză nuvela fantastică, în Spania, Mérimée leagă o strânsă prietenie cu familia Montijo. Eugenia de Montijo, o fetiţă de patru ani, avea să ajungă mai târziu soţia lui Napoleon al III-lea.

Apare Roşu şi Negru a lui Stendhal, scriitor cu care Mérimée leagă o strânsă prietenie.

1840 Rod al călătoriei în Corsica, apare nuvela Colomba.

Saint-Beuve scrie doamnei Juste Olivier: „Colomba, a domnului Mérimée, este opera care a întrunit aici toate sufragiile. Timp de cincisprezece zile, peste tot, nu s-a vorbit decât despre ea.”

1841 Apar studiile istorice Eseu asupra războiului social şi Conjuraţia lui Catilina.

1843 Poetul Jukovski adaptează în versuri nuvela Mateo Falcone

1844 Mérimée este ales membru al Academiei Franceze. La două zile după alegere, apare nuvela Arsčne Guillot, care atrage dezaprobarea unor academicieni retrograzi.

Costache Negruzzi publică în revista Propăşirea nuvela Toderică, o adaptare după Federigo, în urma căreia revista e suprimată, iar autorul surghiunit.

1845 Apare Carmen – care mai târziu va inspira compozitorului G. Bizet opera cu acelaşi nume.

1846 Abatele Aubin apare fără semnătura autorului.

1848 Revoluţia răstoarnă monarhia din Iulie, instaurând ce-a de a treia republică.

Mérimée e surprins de evenimente în casa prietenului său Delessert, unde se baricadează în timpul nopţii.

Publică studiul Istoria lui Don Pedro I, regele Castiliei.

1849 Publică primele traduceri din literatura rusă: Dama de pică şi Ţiganii de Puşkin.

1850 Apare piesa Cele două moşteniri – ultima operă literară mai importantă a lui Mérimée.

1851 Lovitura de stat în urma căreia se instaurează al II-lea imperiu.

Mérimée e singurul scriitor care aprobă lovitura de stat ce-l va aduce la cârma Franţei pe Napoleon al III-lea. E numit senator şi are în această calitate mai multe misiuni diplomatice secrete în Anglia.

1854 Publică romanul istoric Falşii Demetriuşi, pe care în 1858 îl dramatizează în colaborare cu Emile Augier.

1855 Apar Varietăţi istorice şi literare.

1856 Scrie articolul Baladele şi cântecele populare ale românilor, în care analizează volumul de poezii populare publicat de Vasile Alecsandri.

— 1863 Publică lucrări de istorie consacrate lui Stenka Razin şi respectiv lui Petru cel Mare. Din această epocă şi până la sfârşitul vieţii mai produce numai câteva nuvele, printre care Lokis Djoume, Camera albastră.

1870 Moare la Cannes, cu puţin timp înainte de prăbuşirea imperiului lui Napoleon al III-lea.

MIHAI MURGU.