CĂTRE CITITOR,

Am încercat, iniţial, să redactez aceste subiectivităţi, pe baza unor vechi caiete de însemnări, un fel de jurnal lăbărţat, lung, dar cu lacune. Am constatat, însă, că preluarea datelor din acestea mă stânjenea în şirul narării, mă bloca în banalul cotidian de odinioară, şi de aceea am renunţat la ele. Ca atare, tot ce apare în acest volum, tipărit ca şi alte cărţi ale mele cu sprijinul material al episcopului greco-catolic de Oradea, Dr. Virgil Bercea, provine din memoria autorului, mai vie când se leagă de trecutul îndepărtat şi mai inertă când se referă la cel recent. De aici şi deosebirea între volumul întâmplărilor din primii 45 de ani de viaţă şi cel al ultimelor 20, catagraftati sumar, pe câteva jaloane, cu referinţă la ceea ce a pătimit povestitorul, în limita posibilului şi a verosimilului.

N-am putut evita referirile la unele personaje vii, contemporane, cu bune în majoritatea lor, dar şi cu scăderi, aşa cum le-am perceput, fără intenţia de a le denigra, dar nici a le ascunde defectele sub covor. De altfel consimt la ideea lui Gheorghe Grigurcu că memoriile trebuie publicate antum, căci tipărirea lor postumă este o laşitate, „o fugă, nu numai de confruntarea cu contemporanii, atacaţi, s-ar putea zice, pe la spate, ci şi de propria ta conştiinţă, emiţătoare de judecăţi, de impresii şi analize, căreia nu-i acorzi suficientă încredere”.

Blaga Mihoc.

Oradea, 12 mai 2010