* * *

În stradă procedăm la inventarierea trofeelor din seara aceea.

Mihăiță, însă, nu ne poate comunica nici o impresie. Când îl întrebăm cum a fost, dă din umeri plictisit și răspunde ca omul prost:

— Cum să fie... Bine!...

Dacă toți „premianții întâi” din România sunt ca Mihăiță, păcat de timpul pe care-l pierd în școală!... În schimb, Cotan e de-o veselie contagioasă. Îl face să râdă până și pe Mihăiță. Cu mâna stângă ține parcă pe cineva de chică și cu dreapta retează capul unui condamnat la moarte.

— L-am tăiat, fraților... Să știți că o să moară de necaz... Dar să nu spuneți, că nebunul e în stare să mă bată...

— Cine mă?

— Chiostec!...

Curiozitatea noastră crește pe măsură ce Cotan întârzie parcă anume să ne destăinuiască secretul pe care Chiostec nu trebuie să-l afle niciodată.

Nu cumva „bobocul de fată“, cu care se lăudase madam Gutuie o fi vreo rudă de-a lui Chiostec?...

Nu... Afară de el, nimeni altul din familia lui nu părăsise Merișanii...

La țară, „saloane” ca la madam Gutuie se găsesc tocmai unde nu te gândești — în dosul căpițelor de fân, în porumb, în grâu, și chiar prin fundul ogrăzilor, unde înainte de răsăritul lunii poți fi tot așa de sigur ca și în strada Libertății din Pitești...

Era altcineva... Era o persoană, însă, pentru care Chiostec s-ar fi aruncat în foc, probabil mai repede chiar ca pentru propria lui soră

— era Anișoara modista, pentru care compusesem faimoasa scrisoare de dragoste, dar de care, din clipa ceea chiar, nu mă mai interesasem...

Mihăiță nu poate pricepe bucuria lui Cotan. Pe mine, insă, victoria lui începe să mă pasioneze, cu atât mai mult cu cât o prevăzusem încă din clipa când văzusem pe Anișoara pentru prima oară. Nu mă înșelasem decât asupra locului unde Cotan avea s-o repurteze.

Mărturisesc că pentru prestigiul învingătorului aș fi preferat Trivalea sau alt câmp de luptă mai onorabil decât „salonul” din strada Libertății.

Așa ceva nu mi-ar fi trecut niciodată prin gând. Pe vremea aceea, însă, nu cunoscusem decât pe Margareta, pe Steluța și pe fetele de la madam Gutuie.

Bietul Chiostec!...

Ce-ar fi să afle unde-a fost Anișoara în seara aceea? Eu, cel puțin, știam că Margareta e la Constanța cu sublocotenentul Popescu, iar Steluța la Slatina, cu bărbatu-său...

Dar dacă dobitocul de Georgică o fi bătut-o din nou și în lipsa mea Steluța îl înșală acum cu altul?