* * *

Cotan îmi scrie de la Govora: „Dragă Bucule, Tu ce mai faci că eu fac bine. M-am împrietenit cu un băiat, tot elev în clasa VII-a ca mine, la liceul din Craiova, cu care petrec de minune. Are și un aparat fotografic, cu care tragem fetele la mașină.

Zilele trecute, am cunoscut pe una, Steluța de la Slatina, fată nostimă.

Zice că este vară cu tine. E adevărat?... Tu nu mi-ai vorbit niciodată de ea... Vezi cum ești tu?... Ea îmi place foarte mult. Bărbatu-său, însă, ca toți profesorii de gimnastică, este un om periculos. A făcut până acum trei bătăi la Govora. Noroc însă că nu vine s-o vadă decât sâmbăta seara și pleacă luni dimineață. Îți spun lucrurile astea ca să știi să te ferești și tu de el, că, după câte am ghicit eu, vară-ta mai are și azi «cârlig» la tine. De una, însă, mai bine că stai la Pitești și nu ești cu noi aici. O să-ți spun eu de ce la toamnă, când ne vom întîlni.

Vezi de prepară bine examenul, să nu care cumva să rămâi repetent.

Mihăiță ce mai face? Spune-i salutări de la mine și de la toată familia.

Dacă ai timp să-mi răspunzi, scrie-mi dacă Chiostec a plecat la Merișani cum era vorba sau dacă nu cumva a rămas la Pitești cu Anișoara. Dar să nu-ți dai în petec să-i spui ceva de chestia noastră, că ăsta este tot așa de nebun ca și bărbatul verei tale și mă omoară când o pune mâna pe mine. Al tău prieten, care-ți urează petrecere frumoasă și succes la toamnă, Cotan”.

Scrisoarea lui Cotan nu-mi spune aproape nimic. Mama îmi spuse mai dinainte că vara asta Steluța se duce la Govora, așa că tot n-aș fi găsit-o la Slatina, chiar dacă mă duceam la vie. De altfel, nu știu de ce, dar de când am revăzut pe Margareta, Steluța parcă nu mă mai interesează. Steluța este genul femeilor incidentale. E nostimă numai când o întâlnești fără să te gândești la ea. Altminteri, prea este obositoare. Steluța te obosește și cu vorba, și cu tăcerea. Mă gândesc chiar să nu-i mai spun să vină la toamnă cu mine la București. Până atunci, am eu la cine să mă gândesc. Margareta, bunăoară, îmi place și acum. Numai că mi-e teamă cu Margareta să n-am încurcături. Din ce am vorbit eu cu ea, mi se pare că nu prea e tocmai așa cum spunea Țăpuș. Margareta stă cu chirie într-o cameră mobilată, la o proprietăreasă care nu-i dă voie să primească vizite peste zi, iar noaptea, când doarme proprietăreasa, prea mulți clienți o așteaptă în stradă după închiderea localului. De altfel, Margareta — am observat — nu vorbește decât cu clienții de seamă.

Kety însă e liberă și continuă să fie cu mine delicioasă. Îmi vine să cred că este singura femeie adevărată pe care am cunoscut-o până acum. De când a plecat bărbatu-său la băile militare de la Tekirghiol, mă duc la ea aproape în fiecare seară. Acum nu-mi mai este teamă că mă prinde nimeni. Profesorul de limba română, care e bucureștean, a plecat și el din oraș pe timpul vacanței. Ce om al dracului și profesorul ăsta!... Dacă aș fi bănuit că mă spionează din grădina publică, aș fi intrat cel puțin pe poarta din strada Egalității, fiindcă locuința șoților Ceaușoglu are două intrări separate. Kety a fost foarte afectată de ce mi s-a întâmplat. De altfel, afară de mine și de profesor, numai ea singură mai știe adevăratul motiv pentru care am rămas corigent la limba română.

Ca să râdă de mine, de câte ori suntem singuri, Kety mă sperie că bate cineva la fereastră. De data asta, însă, nu se mai prinde. Oare de ce voluptatea apropierii de o femeie cu care te găsești singur este cu atât mai mare cu cât te obsedează teama de a fi surprins?... Lucrul acesta l-am observat acum, când mă duc la Kety fără să-mi mai fie teamă. Asta nu înseamnă că Kety nu-mi mai place. Din contră. Din zi în zi, din noapte în noapte, parcă tot mai bine ne potrivim unul cu altul. Totuși, când mi-aduc aminte ce a fost și ce ar mai putea să fie, m-apucă mai repede fiorii groazei decât ai dragostei. Și unde mai pui că atunci mă prinsese profesorul de limba română, care era un străin.

Dar dacă — Doamne ferește — m-ar fi prins căpitanul, bărbatu-său? Să știe Cotan ce-am pățit și prin câte am trecut, s-ar strâmba de râs. Cotan este mult mai prudent decât mine. Dovadă că se interesează de tot ce face Chiostec, nu cumva să-l prindă, sau măcar să afle ceva despre el. Dar de ce vrea oare Cotan să știe dacă Chiostec a plecat la Merișani sau a rămas la Pitești? Nu cumva o avea de gând să se mai abată și pe aici?... Ce dracu... Nu sunt destule fete frumoase la Govora?... Dacă i-aș răspunde și eu?... „Dragă Cotane, Îți mulțumesc pentru rândurile tale pline de atenție și de dragoste prietenească. Îmi pare bine că petreci de minune și-ți urez așa mereu toată vacanța. N-avea nici o grijă. Chiostec n-are să știe niciodată nimic de la mine. Acum este la Merișani. A plecat imediat după plecarea ta la Govora. Anișoara este singură aici. Am văzut-o chiar aseară, dar nu i-am vorbit, fiindcă era la braț cu cineva străin. Dacă o vezi pe Steluța, spune-i complimente și din partea mea. Este adevărat că mi-e vară, dar că are «cârlig» la mine — nici gând. Așa e Steluța, fată bună. Numai ferește-te și tu să nu care cumva să vorbești ceva despre mine de față cu bărbatu-său. Mihăiță este foarte abătut. Nu știu de ce. Are probabil un mare foc pe suflet, pe care nu-l spune însă nimănui. Țăpuș Nicolae și-a cumpărat o ghitară strașnică. Altceva nou nu mai am ce-ți spune. Fii pe pace, la toamnă n-am să te fac de rușine. Al tău prieten care te dorește, Bucu”