* * *

Veștile de acasă încep să mă pună pe gânduri. Iată ce-mi scrie mama: „Dragul mamii, Am auzit că la Paris n-ar fi tocmai așa după cum spui tu, și că de un an și jumătate nu faci decât să petreci cu femeile, care-ți mănâncă banii și-ți ruinează sănătatea. Gândește-te bine unde ai să ajungi cu felul acesta de viață. Averea ta nu este așa de mare ca să poți face față cu ea până ce s-o îndura Dumnezeu să-ți sfârșești studiile. Dacă nici primul examen nu l-ai trecut până acum, mai bine întoarce-te acasă fiindcă, slavă Domnului, se învață destul de bine și la Universitatea noastră de la București. Nu te supăra că-ți spun lucrurile astea, dar pe aici, prin oraș, nu se prea vorbește bine de tine. Și lucrul ăsta pe mine mă doare mai mult ca pe tine. Se spune că te-ai fi înhăitat cu Lizica a prefectului care a fugit de la bărbatu-său și acum face pe femeia de stradă la Paris. Păcat de ea și de bieții părinți, că i-a făcut de râs în tot orașul. Nu te potrivi ei, că tu tot copil ești până ce-o să-ți iei majoratul. Să știu barim că ai fost cuminte atâta timp cât ți-am purtat eu de grijă. Pe urmă, ce-o vrea Dumnezeu! Ești liber să faci cu banii tăi ce-ai să vrei. Dar dacă o fi să continui așa după cum ai început, să știi de la mine că în doi-trei ani n-o să mai ai para chioară. Banul este lucrul dracului, mai ales acolo la Paris, unde viața este mai scumpă ca la noi. Anunță-mă și pe mine când o fi să-ți treci examenul, ca să nu-mi mai fie rușine de lumea care mă întreabă de tine, când ies prin oraș. Te sărută cu toată dragostea, mama ta”.

Extraordinar!... N-am să pot scăpa niciodată de concursul benevol al celor care parcă au jurat să-mi poarte de grijă cu orice preț... Și barim dacă le-aș fi cerut acest sacrificiu!... Dar de unde? Nu le cer nimic... Nu le cer, și totuși domnii de la „centru” vor să știe mai bine ca mine ce fac eu la Paris... Și când mă gândesc că vecinul meu de pe coridor nici până azi nu cred să fi aflat cine sunt, deși ușile noastre se găsesc față-n-față.

Nu-ți fie teamă, mamă... Lizica nu mă costă încă nici un ban. Ba ceva mai mult... Dac-ai ști tu ce mi-a propus!... Dar nu... Nu încă...

Deocamdată, mi-e rușine să-ți spun... Cât privește examenul, fii pe pace... Îți promit solemn că-l voi trece cu succes, chiar dacă ar fi ca Lizica să nu mă iubească niciodată.