* * *

În trei luni de zile, am schimbat opt odăi cu chirie. Aș putea spune că în trei luni de zile am făcut înconjurul Parisului. Din Rue des Écoles, m-am mutat în Avenue des Gobelins, apoi în Rue de Rivoli, în Place de la Bastille, în rue Lepic, în Rue Campagne Première, în Avenue de la Grande Armée și în Rue de la Pompe, până ce într-o bună zi mi-am făcut bagajul, m-am prezentat la ghișeul unei agenții de voiaj și am cerut un bilet circular pentru Italia. Îmi adusesem aminte că Phileas Fogg făcuse înconjurul pământului în optzeci de zile. Și doar pământul era ceva mai mare ca Parisul. De la moartea Lizichii, mai ales, Parisul nu mai era pentru mine decât o vagă expresie geografică, un nume care nu-mi mai spunea aproape nimic, ceva cu totul inexistent, așa cum trebuie să fi fost pe vremea Sfintei Genevieva.

Oriunde aș fi stat și orice aș fi încercat să fac, era același lucru. În fiecare odaie nouă, eram aceeași scrisoare închisă într-un plic cu adresa veșnic greșită. Zadarnic, după primele zile, rupeam plicul vechi și băgam scrisoarea într-un plic nou... După trei luni de zile, nu-i putusem încă găsi adresa adevărată... Probabil că scrisoarea existenței mele nu mai era destinată pentru Paris. Trebuia deci să mi-o adresez cu totul altundeva... pe lumea cealaltă... acolo unde se găsea Lizica!... Și totuși, nu m-am sinucis! În schimb, am plecat. Am plecat singur... Când ești singur, înseamnă că ești totdeauna alături numai de cine vrei tu să fii. Trebuia dar să-mi țin cuvântul dat. Călătoria asta i-o promisesem Lizichii încă în ajunul plecării mele în țară, pentru majorat. N-o făcusem până atunci, fiindcă eram sigur că Lizica, dacă ar fi trăit, ar fi amânat-o și ea, tot pentru începutul primăverii. O fac deci acum, ca să-i pot da Lizichii cel puțin satisfacția postumă că în viață nu i se refuzase nimic... Nu e vina mea, însă, dacă o fac singur. Destul că n-o fac cu altcineva. În orice caz, o fac cu amintirea Lizichii mai vie decât oricând...

De data asta cel puțin vom fi doi amanți ideali. Lizica n-are să mă mai supere cu nimic și tovărășia ei n-are să mă coste decât lumânările pe care am de gând să i le aprind în Domul din Milan, la San Marco, în Domul din Florența și la San Pietro.