Capitolul LI.

Când, în sfârşit, Scarlett avu voie să iasă, îi ceru lui Lou să-i strângă corsetul cât putu de tare. Apoi îşi măsură talia. Cincizeci şi unu de centimetri! Începu să se vaiete în gura mare. Poftim, ce înseamnă să faci copii! Ţi se strică silueta! Acum, talia ei era tot atât de groasă ca a mătuşii Pitty sau a lui Mammy.

— Strânge mai tare, Lou. Vezi dacă nu poţi să mai strângi cu trei centimetri – altfel nu mă mai încap rochiile.

— Au să se 'upă şi'etu'ile, zise Lou. Vi s-a îng'oşat talia, domnişoa'ă Sca'lett, şi n-am ce să fac.

— Ba e ceva de făcut, zise Scarlett desfăcând cu furie cusăturile rochiei ca s-o mai lărgească. N-o să mai am copii.

Fireşte, Bonnie era frumoasă şi îi făcea cinste, iar Rhett îşi adora copilul – totuşi nu va mai avea copii. Cum va face, nu ştia, fiindcă cu Rhett nu-i mergea cum îi mersese cu Frank, şi Rhett nu se temea de ea. O să fie greu să-şi atingă scopul, văzându-l ce mult ţinea la Bonnie. Probabil că la anul va voi să aibă un fiu, deşi spusese că va îneca cu mâinile lui pe toţi băieţii pe care îi va face Scarlett. Ei bine, n-are să facă nici băiat, nici fată. Trei copii îi ajungeau!

După ce aranjă rochia şi o călcă, Lou o ajută pe Scarlett să se îmbrace. Apoi porunci să se înhame caii la trăsură şi o porni spre depozitul de cherestea. În drum îşi recăpătă buna dispoziţie şi uită de talia îngroşată, fiindcă se ducea să-l vadă pe Ashley şi să controleze registrele împreună cu el. Dacă va avea noroc, îl va găsi singur.

Nu-l văzuse dinainte de naşterea lui Bonnie. Când sarcina începuse să fie prea vizibilă, nu mai voise să-l vadă. Simţea mult lipsa întrevederilor zilnice cu el, chiar dacă nu erau singuri. Simţise şi lipsa activităţii în timpul cât rămăsese închisă în casă. Fireşte, acum nu mai avea nevoie să lucreze. Ar fi putut să vândă gaterele şi să investească banii pentru Wade şi Ella. Ar însemna însă să nu-l mai vadă pe Ashley decât în lume şi înconjurată de o mulţime de persoane. Şi cea mai mare plăcere a ei era să lucreze alături de Ashley.

Ajungând la depozit, văzu cu plăcere ce înalte erau grămezile de lemn de construcţie şi câţi clienţi discutau cu Hugh Elsing. Negrii încărcau şase căruţe la care erau înhămate şase perechi de catâri. Şase căruţe, îşi zise Scarlett în sinea ei, plina de mândrie. Şi toate le-am realizat singură.

Ashley veni în uşa micului birou, cu ochii plini de bucuria de-a o revedea; o ajută să coboare din trăsură şi o pofti înăuntru ca pe o regină.

Bucuria lui Scarlett scăzu însă când începu să-i controleze registrele şi când le compară cu ale lui Johnnie Gallegher. Ashley abia de reuşea să acopere cheltuielile, pe când Johnnie avusese o sumă însemnată la activ. Nu zise nimic, dar Ashley înţelese după expresia feţei.

— Scarlett, îmi pare rău. Nu pot să spun decât că, dacă mi-ai fi dat voie să angajez negri liberi în loc de deţinuţi, cred că mi-ar fi mers mai bine.

— Negri! Dar bine, lefurile lor ne-ar ruina. Pentru deţinuţi nu plătim aproape nimic. Dacă Johnnie poate câştiga atâta cu ei.

Ochii lui Ashley priviră departe, peste umărul ei, spre ceva ce ea nu putea vedea. Chipul lui îşi pierduse expresia de bucurie.

— Nu pot să-i fac pe deţinuţi să muncească aşa cum face Johnnie Gallegher. Nu ştiu să mân oameni.

— Doamne sfinte, dar Johnnie face minuni! Ashley, eşti prea milos. Ar trebui să-i sileşti să muncească mai mult. Johnnie mi-a spus că, de câte ori un chiulangiu vrea să scape de lucru, îţi spune că e bolnav şi tu îi dai o zi de odihnă. Doamne, Ashley! Nu se câştigă bani în felul ăsta. O bătaie bună vindecă cele mai multe dintre boli, în afară de un picior rupt.

— Scarlett! Scarlett! Te rog, încetează! Nu pot să sufăr să te aud vorbind aşa, strigă Ashley, privind-o din nou cu o brutalitate care o făcu să tacă brusc. Nu-ţi dai seama că şi ei sunt oameni! Sunt bolnavi, înfometaţi, nenorociţi şi. O, scumpa mea, mă doare când văd cum te-a schimbat, pe tine care erai atât de blândă.

— Cine m-a schimbat?

— Trebuie să ţi-o spun, deşi n-am dreptul. Soţul tău – Rhett Butler. Tot ce atinge cu mâna lui, otrăveşte. Şi pe tine, care erai atât de blândă, de generoasă şi de dulce, deşi erai încăpăţânată, te-a făcut dură, te-a făcut brutală trăind lângă el.

— Oh, oftă Scarlett, care se simţea vinovată, dar şi plină de bucurie văzând că Ashley se gândea atât de mult la ea şi o credea încă atât de blândă.

Slavă Domnului că îl consideră pe Rhett vinovat de lăcomia ei de bani. Evident, Rhett nu avuse nici o influenţă asupra ei în privinţa asta, şi vina nu era decât a ei, dar o vină în plus nu putea să-i strice lui Rhett.

— Dacă ar fi fost oricare alt om, nu mi-ar păsa. dar Rhett Butler! Am văzut ce-a făcut din tine. Fără să-ţi dai seama, te-a făcut să adopţi părerile lui. O, da, ştiu că n-ar trebui să ţi-o spun. Mi-a scăpat viaţa şi îi sunt recunoscător, dar de ce trebuie să-i fiu recunoscător tocmai lui? Da, n-am dreptul să-ţi vorbesc aşa.

— O, ba da, Ashley, ai dreptul. numai tu ai acest drept!

— Îţi spun că nu mai pot să suport văzând cum tot ce e mai frumos în tine devine brutal, cum toată frumuseţea şi farmecul tău sunt ale unui om care. când mă gândesc că te atinge.

"Acum o să mă sărute", gândi Scarlett extaziată. "Şi n-o să fie vina mea". Se aplecă spre Ashley, dar el se retrase brusc, dându-şi parcă seama că spusese prea mult. că spusese lucruri pe care nu avusese de gând să le spună.

— Îţi cer umil scuze, Scarlett. Am insinuat că bărbatul tău nu e un gentleman, dar chiar cuvintele mele dovedesc că nici eu nu sunt un gentleman. Nimeni n-are dreptul să critice pe un bărbat în faţa soţiei lui. N-am nici o scuză, decât că. decât că.

Începu să se bâlbâie, cu faţa crispată, în timp ce Scarlett aştepta cu sufletul la gură.

— N-am nici o scuză, încheie el.

Tot drumul spre casă, în trăsură, Scarlett nu-şi putu stăvili gândurile. Nici o scuză decât că. decât că o iubeşte! Şi numai la gândul că Rhett o poate lua în braţe îl cuprindea o furie de care ea nu-l crezuse în stare. De fapt, îl înţelegea. Dacă n-ar fi ştiut că relaţiile lui Ashley cu Melanie erau ca acelea ale unui frate cu o soră, viaţa ei ar fi fost un chin. Mângâierile lui Rhett erau acelea care o pângăriseră, o înrăiseră! Dacă asta-l chinuia pe Ashley, se putea lipsi de mângâierile lui Rhett. Şi se gândi ce romantic ar fi ca ei doi să fie trupeşte credincioşi unul altuia, deşi erau căsătoriţi fiecare cu altcineva. Această idee puse stăpânire pe închipuirea ei şi îi făcu plăcere să se gândească la ea. Şi-apoi, îşi avea şi latura practică. Ar însemna că n-ar mai face copii.

Când ajunse acasă şi dădu drumul trăsurii, o parte din bucuria care o cuprinsese după cuvintele lui Ashley începu să pălească, în faţa problemei de-a anunţa lui Rhett că dorea să aibă camera ei de culcare şi de a-l face să înţeleagă tot ce implica această dorinţă. Va fi greu. De altfel, cum îi va putea spune lui Ashley că-i ascultase dorinţa şi că nu va mai aparţine lui Rhett? La ce servea un sacrificiu, dacă nimeni nu ştia de el? Ce greu e să fii pudică şi delicată! Numai dacă ar putea vorbi cu Ashley tot atât de deschis cum vorbea cu Rhett! Ei, va găsi ea cum să-i dea să înţeleagă lui Ashley.

Sui scara şi, deschizând camera copilului, îl găsi pe Rhett aşezat lângă leagănul lui Bonnie. Ella şedea pe genunchii lui, iar Wade îi arăta ce avea în buzunare. Ce bine că Rhett iubea copiii şi se ocupa de ei! Unii părinţi vitregi sunt atât de răi cu copiii din alte căsătorii.

— Aş vrea să-ţi vorbesc, îi zise ea şi se duse în odaia lor de culcare.

Mai bine s-o facă acuma, cât era ferm decisă să nu mai aibă copii, şi dragostea lui Ashley îi dădea curaj.

— Rhett, zise ea brusc, când acesta intră şi închise uşa. M-am hotărât să nu mai am copii.

Chiar dacă această neaşteptată declaraţie îl uimi, Rhett nu o arătă. Se îndreptă spre un scaun, se aşeză în el şi începu să se legene.

— Scumpa mea, ţi-am mai spus şi înainte de a se naşte Bonnie, mi-e absolut indiferent dacă ai un copil sau douăzeci.

Cum ştia să evite discuţiile! Parcă nu-şi dădea seama ce anume se lega de naşterea copiilor.

— Cred că trei sunt de ajuns. N-am de gând să fac unul în fiecare an.

— Trei pare un număr potrivit.

— Înţelegi foarte bine., începu ea cu obrajii roşii de ruşine, înţelegi bine ce vreau să spun?

— Sigur că da – îţi dai seama că pot să divorţez de tine, întrucât refuzi să mă laşi să-mi exercit drepturile conjugale?

— Numai tu poţi să spui aşa ceva, strigă ea, enervată că lucrurile nu luau întorsătura pe care o dorise. Dacă ai fi cavaler. ai fi drăguţ ca. Gândeşte-te la Ashley Wilkes. Melanie nu are voie să aibă copii şi el.

— Ashley e un mic gentleman, zise Rhett, şi privirea lui căpătă o lucire stranie. Te rog, continuă-ţi discursul.

Scarlett se înecă, fiindcă nu mai avea nimic de spus. Acum vedea ce proastă fusese să spere că va putea rezolva prin bună înţelegere o chestiune atât de gravă, şi încă cu un monstru de egoism ca Rhett.

— Ai fost la depozitul de lemne, azi după-amiază, nu-i aşa?

— Nu văd legătura.

— Scarlett, ce părere ai de oamenii care nu lasă pe alţii să se bucure de ceea ce lor nu le foloseşte?

Era atât de furioasă, încât nu înţelese aluzia.

Rhett se sculă uşor, veni lângă ea şi o apucă de bărbie.

— Ce copil eşti! Ai fost măritată de trei ori şi tot nu cunoşti firea bărbaţilor. Îi crezi nişte cucoane bătrâne trecute de mult de vârsta critică.

O ciupi în glumă de bărbie şi lăsă să-i cadă mâna. Cu o sprânceană ridicată, se uită la ea încruntat.

— Scarlett, să-ţi intre bine în cap că, dacă tu şi patul tău aţi avea vreun farmec pentru mine, nici uşa încuiată, nici rugăminţile nu m-ar opri. Şi n-aş avea nici o remuşcare, fiindcă noi doi am încheiat un târg. un târg pe care eu l-am respectat, şi tu îl calci acuma. Păstrează-ţi culcuşul cast, draga mea.

— Vrei să spui, strigă Scalett indignată, că nu-ţi pasă.

— Te-ai săturat de mine, aşa-i? Şi totuşi bărbaţii se satură mai repede ca femeile. Bine, Scarlett, rămâi virtuoasă. Eu n-am să sufăr din cauza asta. N-are nici o importanţă, adăugă el şi ridică din umeri, zâmbind. Din fericire, sunt mii de paturi în lume, şi în cele mai multe dintre ele se află o femeie.

— Vrei să spui că ai fi în stare.

— Mititica mea neştiutoare! Bineînţeles. Mă mir că până acum nu m-am abătut de pe drumul cel drept. Pentru mine fidelitatea n-a fost niciodată o virtute.

— În fiecare seară am să mă încui.

— Nu te deranja. Dacă te-aş dori, degeaba te-ai încuia.

Rhett se întoarse şi ieşi din odaie, de parcă discuţia ar fi fost încheiată. Scarlett îl auzi întorcându-se în camera copiilor, care-l primiră cu entuziasm. Se aşeză brusc. Câştigase partida. Asta voise, şi asta voise şi Ashley. Dar nu era mulţumită. Vanitatea ei era rănită. O supăra faptul că Rhett acceptase aşa de uşor hotărârea ei, că nu o mai dorea şi că o socotea asemănătoare altor femei din alte paturi.

Ar fi vrut să găsească un mijloc delicat pentru a-i spune lui Ashley că ea şi cu Rhett nu mai trăiau ca nevastă şi bărbat. Ştia însă că nu se poate. Acum totul i se părea foarte încurcat şi aproape că regreta ce spusese. Îi vor lipsi lungile conversaţii în pat cu Rhett când, în întuneric, nu se vedea decât ţigara lui aprinsă. Îi va lipsi mângâierea braţelor lui când se va trezi speriată din coşmarul în care se vedea alergând prin ceaţă.

Se simţi deodată foarte nenorocită şi, rezemându-şi capul de braţul fotoliului, începu să plângă.