Agamemnon este amăgit de Morfeu

S upărat prea adânc, Ahile a părăsit îndată lupta şi nici n-a vrut să mai audă despre războiul cu troienii.

În acest timp, zeiţa Tetis cea cu picioare de argint s-a ridicat din apa mării şi prefăcându-se în ceaţă a plutit până în Olimp. Acolo a îngenuncheat lângă picioarele lui Zeus şi, suspinând, i-a amintit că i-a fost veşnic credincioasă. L-a ajutat şi-atuncea când a fost el primejduit de o urzeală-a zeilor, în fruntea căreia sta Hera. Ea l-a vestit numaidecât; ba i-a trimis în ajutor pe un gigant, pe Briareu. Iar Zeus, ajutat în luptă de Briareu, i-a biruit cu uşurinţă pe răzvrătiţii din Olimp.

De astă dată, ea, zeiţa, îl roagă pe măreţul Zeus să sprijine oastea lui Priam şi să-i lovească pe ahei, în aşa chip ca Agamemnon să nu mai poată face faţă. Să fie astfel nevoit să îl implore pe Ahile să se întoarcă iar în luptă.

— Numai aşa, feciorul meu, cel înjosit de Agamemnon, îşi va recăpăta mărirea şi cinstea care i se cuvin, a glăsuit zeiţa Tetis.

Iar Zeus, amintindu-şi bine de ajutorul dat de Tetis, i-a promis sprijinul cerut. Ba, încă în aceeaşi noapte, a şi trimis la Agamemnon pe zeul viselor, Morfeu. Zeul a luat înfăţişarea bătrânului înţelept Nestor, şi-n vis, l-a sfătuit pe rege s-atace-n ziua următoare Troia, cetatea cea bogată, cu uliţi largi şi pietruite, pentru că o va cuceri.

— Hera, ce ţine cu aheii – îi spunea-n vis bătrânul Nestor – i-a sfătuit pe ceilalţi zei: Apolo, Ares, Afrodita, toţi câţi erau de partea Troiei, de astă dată să o lase pradă vitejilor ahei.

Trezit din vis, cu mulţumire, regele a şi dat poruncă să se adune toată oastea, în larga piaţă-a taberei. S-a îmbrăcat în haine scumpe, ţinându-şi spada cea ţintată în stropi strălucitori de-argint, prinsă frumos pe după umăr, având în mâini sceptrul regal, şi s-a înfăţişat, cu fală, în faţa oştilor greceşti.

— Vitejii mei – le-a rostit el, gândind să-i pună la-ncercare dacă sunt gata pentru luptă ori vor să se întoarcă-acasă – mare-i osânda ce ne-o dete din cer neînduratul Zeus. Sunt nouă ani de când luptăm, aici, sub zidurile Troiei, iar biruinţa e departe. Ce-aţi zice voi, dacă v-aş spune să lăsăm chiar acum războiul şi să ne-ntoarcem pe corăbii, la vetrele din ţara noastră? Ce-aţi zice? Hai, răspundeţi iute.