Ahile, ca semizeu, se aşază în insula Leuce, căsătorindu-se el cu frumoasa Elena

Legendele mai noi spuneau că, după moarte, Elena a fost luată de Hera din Olimp şi dată de soţie eroului Ahile, ajuns un semizeu. În acest fel zeiţa cu braţele ca neaua răsplătea pe eroul ce biruise Troia.

În timp ce în Troada aheii au ars trupul eroului Ahile, umbra celui răpus a fost luată de Tetis, zeiţa nereidă, care îi era mamă. Şi, cu voia lui Zeus, Ahile s-a schimbat din om în semizeu, ca toţi marii eroi2.

La rugămintea mamei, Poseidon a-nălţat în Pontul Euxin o insulă frumoasă. Insula a clădit-o Poseidon furtunosul, din mâlul ce-l purtase Istrul în drumul său din Sciţia depărtată până la gura Psilon3. Iar acest nou tărâm a fost numit Leuce sau insula cea albă, pentru că-n preajma ei marea se-nvolbura, izbindu-se de stânci şi stropind-o cu spumă, parcă o-ncercuia c-un brâu larg de argint4.

Aici şi-a aşezat zeiţa nereidă pe fiul ei Ahile, cel mai viteaz erou din războiul troian5. Şi-apoi s-a ridicat un templu maiestuos, din marmură ca neaua. Şi pentru că-ndrăgise, în viaţă, pe Elena, cea răpită de Paris – deşi păstrase taina ascunsă-n inimă – Hera i-a dăruit-o de soaţă, după moarte.

A fost o nuntă mare în insula Leuce, la care au venit Poseidon, Amfitrita, nimfele nereide şi geniile toate din Pontul Euxin şi chiar din Meotida6.

De-atunci, în orice seară, Ahile şi Elena se aşezau la masă. Şi Ahile cânta, lăudându-l pe poetul ce povestise-n versuri greul război troian7.

„O, faimă şi renume – rostea în vers Ahile – voi care locuiţi pe coastele mănoase ale acestei mări, lira mea azi vă cheamă: slăviţi-mi pe Homer, divinul cântăreţ, gloria oamenilor, gloria suferinţelor îndurate de mine. Căci, datorită lui, eu încă n-am murit. Şi datorită lui, Patrocle mai trăieşte, iar prietenul meu Aias s-aseamănă cu zeii. Şi chiar acei învinşi sunt încă proslăviţi, lăudaţi în cântece şi Troia nu-i uitată”.

Această melodie era fermecătoare, şi, pe mări, corăbierii îşi opreau vasele şi ascultau, cuprinşi de-un simţământ de teamă. Ba unii povesteau că s-auzeau de-acolo şi zgomote de arme, strigăte de război şi tropote de cai. Şi dacă vreo corabie se afla în furtună şi îşi căuta scăparea în insula Leuce, Ahile s-arăta la pupă-nveşmântat în straie de război şi le-arată cu mâna încotro să cârmească.