Nimicirea amazoanelor

În insula Leuce trăiau şi multe păsări: porumbei, pescăruşi şi alte zburătoare8. Ele plecau în zori, îşi muiau penele în valurile mării şi se-ntorceau pe ţărm. Stropeau cu îngrijire tot templul lui Ahile, măturând lespezile cu aripile lor.

Aicea, în Leuce, corăbierii salvaţi de Ahile, pe mare, îi făceau multe daruri: aur, argint, obiecte şi stofe preţioase. Atât de multe daruri se aduceau în templu, încât se adunase o mare bogăţie. Această bogăţie au vrut s-o stăpânească vitezele-amazoane, femeile acelea care luptaseră cu Ahile la Troia, ajutându-l pe Priam.

De-aceea şi-au făcut corăbii măiestrite. S-au urcat pe corăbii, cu caii lor cu tot; şi-au pornit spre Leuce. Însă marele-Ahile, fiind acum semizeu, a săvârşit o vrajă. El a cătat cu ochii-i crunţi şi străpungători spre caii ce purtau oastea de amazoane. Sub privirea aceasta, caii s-au scuturat, sforăind ca turbaţi, trântind pe amazoane cu frunţile-n ţărână. Apoi s-au repezit, ca nişte lei flămânzi, muşcându-le de braţe, de pântece, de şolduri, mâncându-le cu totul.

Tot în aceeaşi vreme, s-a iscat o furtună ce-a scufundat în marş corăbiile pe care veniseră-n Leuce vestitele-amazoane.

După osânda asta, semizeul Ahile a chemat apele Pontului Euxin peste insula sa. Apele-au năvălit şi au purificat pământul insulei de sângele vărsat9