Se zice că Alcmena, după această primă victorie-a lui Alcide, a chemat pe-un proroc – Tiresias pe nume – şi i-a cerut să-i spună viitorul ce-o să-l aibă preadragul ei copil.
Tiresias, prorocul, i-a dat răspunsul astfel: „Fiul tău o să fie un erou neînvins la vârsta bărbăţiei. El o să împlinească douăsprezece munci, o să distrugă monştrii şi o să biruiască războinici renumiţi. Apoi o să se-nalţe spre bolta înstelată, urcându-se cu cinste în palatul lui Zeus. „
Aflând această veste, bunul Amfitrion a cugetat că-i bine ca tânărul Alcide să-nveţe meşteşugul cel aspru-al armelor.
— De trebuie să lupte, să dea piept cu primejdii, vreau ca acest fecior să-şi învingă duşmanii! a spus Amfitrion, şi mama s-a-nvoit.
Alcide a-nvăţat, în anii ce-au trecut, să-nfrunte pe oricine, în lupta corp la corp, cu pumnii sau cu arcul, cu sabia şi lancea. Amfitrion, de-asemeni, l-a deprins să conducă în goana cea mai mare carul de bătălie şi să vâneze fiare. Şi s-a silit Alcide cu-atâta vrednicie să-şi însuşească arta cea grea a luptelor, să-şi sporească puterea, încât, în scurtă vreme, şi-a întrecut tatăl, şi pe prietenii săi, războinicii din Teba8.