Castor şi Polux

În ţara mândră a Laconiei, pe valea râului Eurot, trăia cândva regele Ţindăr. Soţia lui se numea Leda1.

Pe ţărmurile râului Eurot creşteau mirţi înfloriţi şi sălcii cu ramuri lungi, plecate peste ape. Dar, mai cu seamă, vieţuiau în cârduri lebede graţioase, albe. Mai albe uneori decât Taigetul, muntele care se-nălţa în zare şi-avea pe fruntea lui semeaţă, în timpul iernii, cununi de gheaţă orbitoare. La miazănoapte de Eurot, puternică, nebiruită, era cetatea ce se numea Lacedemonia sau Sparta.

Şi, dacă Ţindăr era vrednic, aezii nu ştiau să spună. Nu cunoşteau nici ei prea multe. În schimb, ştiau că acest rege-o dispreţuia pe Afrodita. Nu-i aprindea focuri în templu. Nu-i aducea pe altar jertfe. Şi, supărată, Afrodita a hotărât să-l pedepsească pe Ţindar, regele din Sparta. Cum? Aţâţându-l pe însuşi Zeus la dragoste nelegiuită faţă de soaţa regelui, frumoasa Leda.