Zeus se preface în lebădă

Iar Zeus s-a prefăcut, cântau aezii, în lebădă cu pene albe – o lebădă strălucitoare, cu ciocul roşu ca mărgeanul şi ochii scânteind ca jarul – şi a chemat-o pe Afrodita:

— Tu ai să iei înfăţişarea de vultur care urmăreşte. o biată lebădă prin aer. Şi lebăda am să fiu eu! a râs cu hohot olimpianul. Să mă goneşti în aşa chip, încât s-ajung pe lângă Leda, la ceasul când se scaldă-n râu.

— Am înţeles, slăvite Zeus, i-a dat răspunsul Afrodita.

Şi s-a schimbat pe loc în vultur, cu ciocul umezit de sânge, ce-a început să-l izgonească pe Zeus, lebăda măiastră.

Gonindu-l prin văzduh, zeiţa, care se preschimbase-n vultur, a-ndreptat lebăda, pe Zeus, chiar înspre râul unde venea, seară de seară, regina Spartei să se scalde.

Era către amurg, când râul pare tot poleit cu aur, când prin frunzişul din platani îşi cântă vântul melodia, iar pe Taiget răsare luna cu fermecata ei făclie. Regina, ca întotdeauna, venise singură la râu. Zvârlindu-şi vălul sub un mirt, se afundase-n apa rece.

Deodată vede prin văzduhuri venind o lebădă spre ea. În urma lebedei, un vultur zbura cu aripile-ntinse. Lebăda se părea că-i cere soţiei regelui s-o scape de vulturul urmăritor.

Leda – uimită de albeaţa acestei păsări maiestuoase, cu ciocul roşu ca mărgeanul şi ochi de flăcări, ce-i grăiau cu o privire rugătoare – sare din râu. Fuge pe ţărm şi-ntinde mâinile spre ea, să-i dăruiască ocrotire.

Pasărea albă se preface că-i este frică şi s-azvârle în braţele reginei Leda, în timp ce vulturul se-ntoarce în slăvile îndepărtate şi-şi ia din nou înfăţişarea obişnuită de zeiţă.

Soţia regelui spartan mângâia lebăda cu gândul că va să-i potolească spaima. Iar Zeus, bucurându-se că se găsea la sânul ei, o-mbrăţişează pe regină.

Şi Leda a adus pe lume în timpul cuvenit – ca păsările – două ouă. Dintr-un ou s-au ivit atuncea Polux şi sora lui Elena – de-o frumuseţe fără seamăn; iar, din cellalt, s-au ivit Castor şi o copilă, Clitemnestra.

Polux şi sora lui, Elena, erau odraslele lui Zeus. Iar Castor şi cu Clitemnestra lui Ţindăr îi erau copii2.