Eete vrea să-l trimită pe Iason la moarte

Cum s-a sfârşit acel ospăţ, regele i-a grăit lui Iason:

— Tu mi-ai cerut lâna de aur. I-o avuţie fără preţ. Altul s-ar bate pentru ea. Pentru că am primit-o-n dar. Nu am răpit-o din Elada. Da ţi-o dau fără nici o luptă, căci eşti odraslă olimpiană. Aşa mi-ai spus când petreceam şi sorbeam cupele cu vin că eşti din neamul lui Poseidon. Şi lui Poseidon eu mă plec.

— Atuncea, dară, adă-mi lâna, a rostit Iason bucuros, şi noi ne vom urca pe Argo şi vom pleca către Elada, fără să te mai supărăm.

— Ţi-o dau, cum nu, a spus Eete; dar trebuie să-mi dovedeşti că eşti odraslă olimpiană, făcând o anumită slujbă.

— Ce slujbă? l-a întrebat Iason.

Amândoi se priveau în ochi şi îşi zâmbeau, dar nu cinstit. Pentru că-n inimile lor clocotea ura-nverşunată, şi fiecare socotea, sub zâmbetul său prefăcut, cum să-l lovească pe celălalt.

În Iason, Hera aţâţase pofta de-a stăpâni comoara doar pentru el, nu pentru oameni, nu pentru cei ce-l aşteptau să se întoarcă în Elada. Stârnise pofta de-a se face stăpân puternic şi bogat cum era regele Eete. Şi Iason îi căzuse pradă acestei pofte-njositoare. Ochii-i, mai înainte limpezi, erau acuma-ntunecaţi de planurile ce urzea.

La rându-i, regele Eete fusese sfătuit, din slavă, de tatăl său, măreţul soare, cum să îi ia viaţa lui Iason. Şi regele a arătat feciorului venit din Iolco că are-n curtea lui doi tauri, ce au picioarele de-aramă şi varsă-ntruna foc pe nări. Mai are-un plug nemaivăzut, făcut din fier şi din aramă, mare cât bolta unei case26. Iason să-nhame aceşti tauri la plugul greu, cu lanţuri bune, şi să se ducă pe un câmp, ce-i dincolo de râul Fasis. Să are câmpul, plin de grijă, pentru că este al lui Ares. Să semene apoi pe câmp nişte colţi negri de balaur27, pe care îi păstra-ntr-un sac. Terminând el cu semănatul, din acei colţi o să răsară o ceată mare de războinici. Iason să dea lupta cu ei şi să-i doboare pân-la unul.

Iason s-a cam înfiorat, aflând de-această încercare. Însă n-a vrut să se arate; şi-a răspuns foarte liniştit că totul se va face-ntocmai. Să-i dea numai răgaz o noapte.

— Ne vom retrage toţi pe Argo şi-acolo ne vom sfătui, i-a răspuns regelui Eete.

— Bine. Să fie precum vrei, a-ncuviinţat şi regele.

Însă-i venea să râdă-n hohot, pentru că îi băga-n capcană. Ştia că Iason n-o să scape. Oştenii, răsăriţi din colţii aceia negri de balaur, aveau putere să-i răpună pe toţi eroii-argonauţi. Mai ales că lipsea Heracle.