Hera îi trimite un vis Medeei

Și fapta s-ar fi petrecut aşa cum plănuia Eete. Argonauţii-ar fi rămas pe acel ţărm pentru vecie, îngropaţi sub ţărână rece. Dar Afrodita nu-i da tihnă copilei regelui, Medeea. O-nflăcăra mereu mai tare în dragostea pentru flăcăul venit pe mare din Elada.

În timpul nopţii următoare fata s-a zbuciumat într-una. Dorinţa ei cea mai fierbinte era de-a fi cândva regină. Zeiţa i-a trimis un vis. Se făcea-n vis că o lua Iason în braţe şi-o urca pe Argo, şi amândoi plecau spre Iolco. Acolo se urcau pe tron. El era rege, ea regină.

Ce mult i-a plăcut visul fetii! Şi ea, trezindu-se din somn, a strigat iute două sclave. Sclavele au adus un car. A înhămat la el catâri şi au pornit spre ţărmul apei, unde se legăna, uşoară, corabia argonaută.

Sclavele l-au chemat pe Iason, ce sta îngrijorat pe punte. Tânărul s-a grăbit spre ţărm, mânat de poftele-i aprinse de avuţie şi putere, care îl mistuiau acum, şi-a glăsuit fetei aşa:

— Cât de frumoasă eşti, Medeea! De la ospăţ, când te-am văzut, n-am putut să te uit o clipă.

Copila s-a împurpurat:

— Şi eu, străine, te-am visat. căci eşti voinic, eşti îndrăzneţ. Meriţi să ai noroc în toate.

La aste vorbe, bucuros, Iason a prins copilă-n braţe. Ea s-a lăsat şi i-a şoptit că ar primi să-i fie soaţă.

— O, ai să fii soţia mea. Te voi urca pe tron în Iolco. i-a glăsuit Iason repede.

— Dacă te juri să-ţi fiu regină, a glăsuit atunci Medeea, voi face vrăji şi ai să birui.

Ar fi aici să mai adaug că fata regelui Eete ştia nenumărate vrăji. Le învăţase de micuţă, de la o doică vrăjitoare.

— Îţi jur orice, i-a răspuns Iason, ce nu avea altă dorinţă decât să capete mai iute nepreţuita avuţie.

Şi, auzind făgăduiala, Medeea nu s-a mai gândit la tatăl său, nici la oraşul care pierdea lâna de aur. Avea şi ea un singur gând: să se mărite şi să fie regină-n ţara tesaliană.