Atunci a cugetat că-i bine să-i tragă-n cursă şi să-i piardă.
A deschis porţile mai largi şi i-a lăsat pe toţi să intre într-o ogradă minunată. Aici erau două clădiri. Într-una locuia chiar el, soaţa-i şi fiul său, Absirt. Într-alta îşi aveau sălaşul două copile-ncântătoare.
Tot în ograda pietruită cu nestemate şi aramă erau patru fântâni de aur. Curgeau din ele, în cascadă: vin, untdelemn, lapte şi apă. Iar apa curgea vara rece, şi-n timpul iernii-nfierbântată. Grădini cu flori îmbălsămate şi cu platani şi chiparoşi dădeau jur împrejur răcoare. Aici a poruncit Eete să se gătească un ospăţ, spunând către argonauţi:
— M-am mâniat. îmi cer iertare. Zeus ne porunceşte altfel, să primim oaspeţii cu cinste. Deci, vom petrece nouă zile. Pe urmă vom vorbi de treburi.
Veseli, eroii-argonauţi s-au aşezat, pe loc, la mese; şi-au început să soarbă vin; şi să mănânce şi să cânte. Erau flămânzi şi însetaţi; şi nu se-nfricoşau de nimeni. Din când în când îşi atingeau cu palma săbiile sub haine. Râdeau cu hohote spre rege şi îi spuneau:
— Ascultă, rege, când ne vei da lâna de aur? După ce s-o sfârşi ospăţul, adică după nouă zile? Mai bine ad-o de pe-acum!
Şi iar râdeau, de răsunau curţile largi, încăpătoare, şi răsuna întreg palatul.
În acest timp, zeiţa Hera, ce avea ciudă pe Eete, fiindcă nu o slăvea de-ajuns, s-a dus s-o caute pe-Afrodita.
A aflat-o pe Afrodita într-o grădină din Olimp. Îşi pieptăna buclele blonde, care-i cădeau mai moi ca spuma pe gâtul alb, rotund şi neted, pe umerii fermecători. Ea a rugat-o pe zeiţă să-l cheme repede pe Eros, micuţul zeu înaripat, şi să-l trimită în ograda în care regele Eete, soţia sa şi două fete şedeau la masă cu eroii.
Eros să tragă o săgeată în inima fetei mai mici, ce purta numele Medeea. Şi să-i aţâţe-o patimă nemărginită pentru Iason.
Iar Afrodita, mulţumită că o chemau într-ajutor zeiţa şi argonauţii, l-a căutat în Olimp pe Eros şi i-a făgăduit un dar, o jucărie de-a lui Zeus, de când era copil, în Creta. Şi Eros şi-a sărutat mama. A-ntins aripile de aur şi a plutit grabnic spre Ea.
A ajuns în ograda largă, în care petreceau eroii, şi a ţintit-o pe Medeea, în inimă cu o săgeată – cu o săgeată înmuiată în fiere verde şi venin.
De cum a tras micuţul Eros săgeata lui înveninată, fata a cătat către Iason, prinsă – nu-n lanţul dragostei – ci într-o patimă bolnavă. Ea s-a jurat c-o să-l ajute să dobândească, din dumbravă, lâna cu firele de aur.