Eroii se strâng în Calidon

Și-a dat pe urmă Meleagru veste-n oraşele Eladei că se porneşte vânătoarea. S-au strâns în Calidon eroii, şi printre ei, spuneau aezii, şi o copilă, Atalanta.

Ea – fiica regelui Tegeu – de fapt, fusese părăsită de tatăl său, când era mică, într-o pădure-ntunecoasă. Tegeu vroia să aibă-n casă numai băieţi şi nici o fată. Dar Atalanta, norocoasă, a fost găsită de-o ursoaică, ce tocmai îşi pierduse puii. Şi fiara a hrănit copila, cea lepădată de un rege – lăsând-o mai întâi să sugă şi deprinzând-o, mai pe urmă, ca să culeagă din pădure zmeură, mure şi afine, şi să găsească, în stejari, stupii cu fagurii de miere.

Fata era încântătoare. Purta pe ea doar un veşmânt scurt, prins pe umeri cu-o agrafă – ca şi zeiţa Artemis. Părul era-nnodat pe ceafă, cu simplitate, fără dorinţa de-a plăcea. Iară pe spate atârna o tolbă scumpă de argint, umplută toată cu săgeţi4.

Şi fata asta graţioasă, cu voinicie de bărbat, avea să fie, fără voie, pricină de nenorocire pentru eroul Meleagru – cum vom vedea numaidecât.

Strângându-se dară vitejii în Calidon, s-a-ntins ospăţul, cum cerea datina străbună, şi-au petrecut toţi nouă zile şi nouă nopţi, fără-ncetare. Dar, cum s-a terminat ospăţul, în dimineaţa următoare, au şi pornit la vânătoarea monstrului care pustia ţinutul regelui Eneu.

Răsplată trebuia să aibă, cel care dobora mistreţul: pielea şi capul lui hidos.

În apropiere de oraş s-ar fi aflat, spuneau aezii, şi o pădure-ntunecată, în care nu intrase omul, nu retezase vreun copac. Pădurea se-ntindea pe coastă, de parcă priveghea câmpia. Şi într-acolo lătrau câinii, mirosind urmele de fiară.