Semănarea colţilor de balaur pe glie

Medeea i-a adus lui Iason o alifie fermecată. Ungându-se cu alifia pe trup, pe arme şi pe scut, tânărul devenea mai tare decât Heracle, decât zeii. E drept că asta doar o zi. Chiar focul cel mai arzător, cea mai tăioasă dintre arme nu mai putea să-i facă rău, şi el îşi învingea duşmanii.

Trebuie să spun că alifia era făcută dintr-o plantă care creştea-n munţii Caucaz, din sângele lui Prometeu.

Iason s-a uns cu alifia; şi-aşa cum l-a-nvăţat Medeea, a şi pornit spre locul unde se aflau, într-o văgăună, taurii regelui Eete.

Taurii s-au zvârlit spre el. De ar fi fost zid de cetate, ar fi căzut sub izbitură. Dar Iason a rămas pe loc. I-a prins de coarne cu putere şi, ajutat de-argonauţi, i-a înhămat bine la plug. Au arat câmpul larg şi neted. Pe el au semănat toţi colţii aceia negri de balaur.

Din colţii semănaţi pe glie au răsărit nişte uriaşi, cu săbii, suliţe şi scuturi. Uriaşii au păşit spre Iason şi spre ceilalţi argonauţi, care stăteau mai la o parte. Însă flăcăul, învăţat de fata regelui, Medeea, a luat o stâncă mare în braţe şi a zvârlit-o-ntre uriaşi. Uriaşii, văzând stânca asta, au socotit că e de aur. S-au repezit nebuni la ea, ca nişte lupi pe o mioară, şi s-au certat. S-au luat la luptă, căci fiecare vrea s-o aibă. În lupta care s-a iscat, lovindu-se turbaţi cu ură, s-au omorât. Au pierit toţi.

Văzând că Iason biruieşte, regele – ce era de faţă – s-a întors repede-n palat.

— Ce-i de făcut? Vom da noi lâna acestor tineri din Elada? a-ntrebat regele Eete pe sfetnicii săi de credinţă. Sau vom găsi o altă cale, ca totuşi s-o păstrăm la noi?

— Nu! n-o vom da, au spus cu toţii. Ci mâine-n zori vom strânge oastea şi-i vom lovi pe-argonauţi la ceasul când ei încă dorm.

Şi cum în vremea asta noaptea se coborâse peste lume, tăcută, plină de mistere, regele a cerut şi el o amânare de o zi.

— Mâine vă dau lâna de aur, spusese regele lui Iason, care venise la palat să-şi ceară drepturile sale.

În sinea lui însă gândea, cum era îndemnat de sfetnici, să-i prindă pe argonauţi şi să-i ucidă fără milă. Iar vasul lor să-l facă ţăndări şi să-l cufunde-n râul Fasis.