ÎN CARTAGINA.

Pe-această coastă a Africii se-ntemeiase de curând un regat nou: Cartagina. Regină-aici era Didona, o preafrumoasă feniciană. Didona stăpânise Tirul. Dar fratele ei, Pigmalion, dorind să îi răpească tronul, a pus la cale s-o ucidă.

Temându-se de Pigmalion, Didona-şi luase avuţia şi se urcase pe corăbii cu câţiva prieteni credincioşi. Sosiseră în Africa. Şi, sfătuită de-un curtean, Didona-şi cumpărase-acolo pământ pentru-o cetate nouă. Legendele ne povestesc că ea ceruse unui rege din Africa să-i vândă numai atât pământ cât cuprindea pielea întinsă-a unui taur. Dar sfetnicul o învăţase să taie pielea-n fâşioare subţiri ca firele de aţă. Fâşiile le-a înnodat la capete şi a făcut un curmei lung, cu care ea a-nconjurat o suprafaţă nespus de largă de pământ.

Pe-acest pământ îşi zidea tocmai un nou oraş mândra regină, când a sosit la ţărm Enea, gonit de vajnica furtună.

Enea a aflat acolo pe cei mai mulţi dintre troieni. Aproape toate vasele, învârtejite de furtună, fuseseră împinse-aici.

Mai mult s-a minunat Enea, când în Cartagina cea largă a zărit în basoreliefuri şi în picturi şi în statui înfăţişate întâmplări din marele război troian. Ochii i s-au umplut de lacrimi, văzând pe Priam şi pe Hector şi pe alţi mulţi viteji de seamă căzuţi sub armele aheie.

Faima eroilor troieni trecuse peste mări şi ţări. Aşa încât, aflând Didona că ei, şi mai ales Enea, ar fi ajuns în ţara sa, mai, mai că nu-i venea să creadă.

În măreţele ei palate, Didona a orânduit ospeţe mari pentru Enea şi pentru ceilalţi călători. Regina sta pe-un pat înalt, făcut din aur. Cincizeci de roabe se grăbeau s-aducă-n coşuri bunătăţi, fripturi şi prăjituri, care de care mai gustoase. Iară o sută de bărbaţi, tot robi şi ei, puneau pe mese amforele pline cu vinuri purpurii. Apoi troienii-au fost poftiţi să se aşeze-n jurul mesei, pe laviţe scumpe de lemn, acoperite cu covoare din Iână albă împletită cu firişoare de argint. Şi dintr-un colţ, cu liră-n braţe, deştepta sunete duioase un cântăreţ cu viers divin.