ZEUS PREZICE STRĂLUCIREA ROMEI.

Și i-a bătut furtuna asta pe bieţii călători, sosiţi tocmai din Troia depărtată, vreme-ndelungă, cu mânie sporită ne-ncetat de Hera.

Credeau că nu vor mai scăpa şi nu vor mai atinge ţărmul. Însuşi Enea fericea pe cei căzuţi în faţa Troiei. Dar când s-a potolit furtuna, au şi zărit ‘naintea lor un ţărm întins şi nisipos. Erau pe coasta Africii. Aici a poposit Enea cu numai şapte corăbii. Pe celelalte le pierduse; nu mai ştia de soarta lor.

Câţi au ajuns însă acolo, scăpaţi de groaznica furtună, s-au strâns în braţe fericiţi şi-au chiuit pe malul mării.

— O! Zeus, cât este de bine să vieţuieşti, când ai simţit că te atinge, îngheţată, suflarea morţii.

Numai Enea era trist, căci îşi pierduse-atâţia oameni. El se urcase pe o stâncă, înaltă, de pe malul mării, doar, doar s-o mai zări ceva.

În acest timp, zeiţa mamă a lui Enea se dusese la tatăl zeilor, ce-şi are tronul de aur pe Olimp.

— O, tu, care-i conduci pe zei, ca şi pe oameni, deopotrivă, se ruga ea, de ce înduri ca fiul meu şi cu troienii oropsiţi să nu-şi găsească, pe pământ, patria care şi-o doresc? Tu mi-ai făgăduit, odată, că din troieni o să se nască neamul puternic de romani. Când o să se-mplinească totul?

Zeus, stăpânul din Olimp, a ascultat plin de răbdare pe dulcea zeiţă-a dragostei şi, surâzându-i, i-a atins buzele roşii şi frumoase cu mâna lui plină de har şi i-a făcut un semn să tacă, să nu suspine în zadar.

— Frumoasa mea, i-a răspuns Zeus. Să nu ai teamă. Fiul tău, vrednicul Enea, va stăpâni Italia. Va-ntemeia oraşe noi, va face legi. Şi-i va urma, la rândul lui, Ascaniu-Iulus11, feciorul său. Neamul lui Hector va domni trei veacuri în Italia, până în ceasul când fecioara Ilia12, mândra preoteasă, va fi-ndrăgită de un zeu, zeul războiului, de Ares13. Ea îi va naşte lui doi gemeni. Dintre ei, Romulus va fi acel ce-o să zidească Roma, cetatea-n veci nebiruită a zeului războiului. Şi-apoi, frumoasă Afrodita, va veni ceasul când romanii vor răzbuna neamul troian. Micena, Ftia, Argosul, toate cetăţile aheie vor fi atunci legate-n lanţuri. Pe lume se va naşte Cezar, spiţă troiană, numit Iuliu, de la strălucitorul Iulus – care va-ntemeia imperiul, ce va avea hotar Oceanul şi aştri luminoşi din slavă. El însuşi va deveni zeu. Atunci o să se curme vrajba. Războiul va fi ferecat, în lanţuri grele, sub romana pace augustă, pe pământ14.

Astfel a spus măreţul Zeus, mângâind-o pe Afrodita, şi-a poruncit zeului Hermes15 să plece iute-n Africa16, în ajutorul lui Enea.