Înfrângerea lui Memnon, regele etiopienilor

Numai că, în aceeaşi vreme, i-a venit Troiei un alt sprijin. Era Memnon, nepot lui Priam, rege peste etiopieni.

Ahile n-ar fi vrut să lupte cu Memnon şi etiopienii. Aceasta, fiindcă mama sa, zeiţa nereidă Tetis, îl înştiinţase, mai de mult, că el se va sfârşi la Troia, puţină vreme după moartea acestui rege-etiopian. Totuşi, în lupta începută cu oştirea etiopiană, Memnon a doborât cu lancea pe Antiloh, fiul lui Nestor. După Patrocle, cel răpus de Hector pe câmpul de luptă, la nimeni nu ţinea Ahile mai mult decât la Antiloh. Şi, îndârjit peste măsură, Ahile a uitat de toate şi a intrat, pe loc, în luptă.

Legendele ne povestesc că Memnon ar fi fost feciorul zeiţei Eos-aurora. Purta şi el, ca şi Ahile, armură lucie de aur, făcută tot de zeul şchiop, cel ce trebăluia în Lemnos.

În lupta care s-a încins, cei doi viteji păreau doi zei ce se-nfruntau fără de teamă. Memnon a luat un pietroi greu şi l-a zvârlit către Ahile. Feciorul nereidei Tetis s-a clătinat numai puţin; a rămas însă în picioare. Cu suliţa, s-a repezit către fiul zeiţei Eos şi l-a străpuns adânc în piept. De disperare, biata mamă, frumoasa Eos-aurora, s-a-nvăluit într-un nor negru şi-a trimis vânturile repezi să-i ia pe aripe feciorul şi să i-l ducă într-o ţară îndepărtată, unde ea să-l poată mult jeli în voie.

Căzând însă regele Memnon, urma sfârşitul lui Ahile. Şi el, cu mintea-nvolburată, s-a avântat către troieni. Atât era de-nverşunat, încât ar fi pătruns în Troia. Dar i s-a arătat Apolo, cu nimb strălucitor pe frunte.

— Ajunge! Stai! i-a spus Apolo, căci ai vărsat râuri de sânge. şi i-ai trimes zeului Hades mai multe umbre în Infern, decât întreaga voastră oaste.

Însă Ahile, înfuriat că zeul i s-aşază-n cale, a simţit că îşi pierda firea şi, fără nici o chibzuială, i-a răspuns aspru lui Apolo:

— Fereşte-te din calea mea! Nu te vârî în lupta asta. E timpul să dărâmăm Troia; zadarnic o mai ocroteşti.

Şi cum Apolo mai şedea în faţa marelui Ahile, ameninţându-I din priviri, fiul lui Tetis şi-a-nălţat suliţa s-o azvârle-n zeu.