Înşelăciunea lui Nesus

Și-a trebuit Heracle să intre-n alte lupte. Să-nfrunte şi alţi monştri, şi fiare, şi alţi regi. Nici nu pot fi descrise, atâtea sunt de multe aceste întâmplări. L-a ajutat pe Zeus să-nvingă pe giganţi. A pedepsit pe-un rege, Laomedon din Troia, care îl înşelase. S-a războit cu Ares şi cu feciorii lui; şi i-a înfrânt în luptă. S-a bătut cu Apolo şi-a-nfrânt pe Ahelou, un fluviu zeu puternic, fecior al lui Ocean. Acesta îşi pusese privirea însetată pe o copilă dalbă, mândra Deianeira, pe care şi-o dorea Heracle de soţie. Biruind pe-Ahelou, Heracle s-a-nsurat cu frumoasa fecioară.

Plecând apoi spre casă, Heracle şi cu soaţa au întâlnit alt fluviu cu apele umflate. Aici sta un centaur cu numele de Nesus.

Centaurul acesta ajuta călătorii, în schimbul unei plăţi, să treacă peste fluviu.

Ajungând şi Heracle cu tânăra-i soţie prin locurile-acestea, Nesus s-a îmbiat să treacă pe mireasă pe malul celălalt. Heracle s-a-nvoit, ba i-a mai dat şi plată. Atunci Deianeira s-a urcat pe spinarea centaurului Nesus. Urma ca mai apoi să-l treacă pe Heracle.

Atâta doar că Nesus şi el se-ndrăgostise de frumoasa mireasă.

De cum a trecut râul, a vrut s-o ia la fugă, să răpească mireasa, să piară prin păduri. Însă Deianeira a început să ţipe.

Heracle-auzind glasul iubitei lui soţii, deşi năvălea râul cu unde învârtejite, s-a năpustit înot. Sosind apoi pe ţărmul care-i sta împotrivă, a pus săgeată-n arc – săgeată ce avea vârful muiat în fierea dihăniei din Lerna.

Iar centaurul Nesus s-a prăvălit în tină, cu sângele curgându-i şuvoi otrăvitor.

Dar nici centaurul n-a vrut să-şi dea sfârşitul făr-a se răzbuna. Fiind sfătuit de Hera, Nesus, în ceasul morţii, a strâns tot acel sânge într-un vas de pământ, l-a dat Deianeirei, învăţând-o aşa:

— Tu, preafrumoasă fată, eşti cea din urmă fiinţă pe care o trec râul şi, fiindcă te-am iubit, doresc să-ţi fac şi-un dar. Uit ura pe Heracle. Trăieşte fericită. Dar ia sângele-acesta, care-mi curge din rană. Adună-l într-un vas şi tăinuieşte-l bine. Dacă nu păstrezi taina, sângele-şi pierde vraja. Şi dacă vreodată Heracle şi-o răci dragostea pentru tine, îmbibă-i puţin haina în sângele-mi jertfit, şi el se va întoarce. Nici o altă femeie nu va mai izbuti atunci să-i fie dragă. Păstrează însă taina, a mai murmurat Nesus, cu ultimul suspin, şi-ncrede-te în mine.

Mândra Deianeira s-a lăsat amăgită, cu gândul să-şi păstreze dragostea lui Heracle. Copilă fără minte, s-a încrezut în Nesus. Aproape fără voie, a luat vasul cu sânge şi l-a vârât sub haină.

Tocmai venea Heracle. El l-a împins pe Nesus în apă cu piciorul. Luând-o pe soaţa sa de mână, cu iubire, au pornit împreună spre casă, mai departe.