Nouă ani de lupte sângereoase

Dar dup-o altă prorocire, Troia, cetatea-mbelşugată, urma să sufere asediul vreme-ndelungă, nouă ani, mai înainte ca oştenii lui Agamemnon s-o cuprindă şi s-o distrugă-n întregime.

În acest timp, destule glasuri cereau să se curme războiul, să nu mai curg-atâta sânge pentru Elena cea frumoasă, răpită de troianul Paris.

Astfel, în Troia, o copilă a regelui Priam, Casandra, o preoteasă a Atenei, le arătase tuturor că va urma nenorocirea. Oştirea le va fi zdrobită. Troia va cădea ruinată, şi-aproape toţi vor fi ucişi.

La fel, în tabăra aheie, îi sfătuia des Palamede pe regi şi pe eroi să curme acest război încrâncenat care cerea prea multe jertfe.

Dar nici în tabăra troiană Casandra n-avea ascultare, şi nici la greci n-avea crezare mult chibzuitul Palamede.

Ba, profitând de întâmplare, Ulise a vrut să se răzbune pe Palamede ce venise şi îl chemase din Itaca şi-i dovedise şiretlicul, pe când se prefăcea nebun.

În sinea lui gândea aşa: „Tu m-ai făcut să plec de-acasă, să-mi las soţia şi copilul, să lupt aici pentru atrizi. Eu nu mai pot părăsi lupta, căci sunt legat prin jurământ. Vreau să te saturi de război, şi de atrizi, şi să plăteşti”.

Şi-a-nceput să-l învinuiască pe Palamede de trădare. Ulise era vorbitor fără pereche-ntre elini. A fost crezut. Şi Palamede a fost luat şi osândit la moarte cruntă: să fie doborât cu pietre.

Aşa a plătit Palamede, care-i chemase la război şi pe Ulise şi pe alţii. Şi luptele au dăinuit din ce în ce mai sângeroase.