PE CÂMPIILE-ELIZEE.

În Cume au căutat troienii lăcaşul sacru-al lui Apolo. Acolo vieţuia pe-atunci o prorocită, o sibilă, cu numele de Deifoba.

Ea a făgăduit să-l ducă pe fiul mândrei Afrodita până-n Infern, să-şi vadă tatăl. Dar a cerut să i s-aducă mai înainte o crenguţă, ce avea frunzele de aur, dintr-un stejar al zeilor.

N-ar fi găsit această creangă Enea-n veci de veci, prin codri, fiindcă era ascunsă bine într-un desiş de nepătruns. Însă zeiţa Afrodita a trimis nişte porumbiţe albe ca laptele, uşoare, să zboare lin deasupra lui şi să-i călăuzească mersul până-n dumbrava neştiută. Acolo a aflat crenguţa, a rupt-o iute; şi-a adus-o sibilei, care-n acest timp îi pregătise din făină, boabe de mac şi stropi de miere, o prăjitură, ca s-o dea câinelui Cerber, în Infern.

Dulceaţa-l atrăgea pe Cerber. Macul, în schimb, îl adormea.

Pe o cărare misterioasă, prin gura unei peşteri negre, sibila l-a condus pe fiul zeiţei dragostei la Hades. Câinele Cerber a mâncat din prăjiturile sibilei, şi, adormind, ei au putut să intre lesne în Infern.

Aici i-a găsit pe eroii ucişi în luptele grozave purtate zece ani la Troia. Erau şi toţi vitejii-ahei. A-ntâlnit-o şi pe Didona. Enea i-a cerut iertare c-a părăsit-o din porunca lui Zeus cel ne-nduplecat. Dar ea şi-a-ntors încolo capul, mâhnită, toată-nlăcrimată şi nu a vrut să-i dea iertare.

Pe urmă l-a aflat Enea pe tatăl său, bunul Anhise. Era-n Câmpiile-Elizee. Iar tatăl său i-a prevestit viitorul, pe urmaşii lui şi gloria cetăţii Roma20.