RĂZBOIUL ISCAT DIN PRICINA LAVINIEI.

Aflând cele ce-i prevestise părintele său preaiubit, Enea s-a înapoiat, călăuzit tot de sibilă, pe ţărmul mării, lângă Cume. Şi-a adunat în pripă oastea şi s-a călătorit spre Laţium, precum îl învăţase Anhise.

Stăpân în Laţium era regele cel bătrân Latinus21. Latinus se trăgea din spiţa zeului Cronos22, doborât, de mult, de mult, de-olimpieni, când au fost biruiţi titanii. Acest Latinus mai avea şi o copilă, pe Lavinia. Regele o făgăduise pe fata sa unui războinic stăpânitor peste rutuli, care avea un oraş mare, numit şi până azi: Ardeea. Războinicul se numea Turnus. Era din neamul lui Danae.

Enea şi cu soţii săi, plutind de-a lungul coastelor, au poposit între Ardeea şi Ostia, acolo unde se înălţa cetatea regelui Latinus, adică în Laurenţium23. De-aici pornise altă dată Dardan, strămoşul lui Enea, spre Asia, să-ntemeieze ţara Troadei cea bogată. Acuma se-ntorcea urmaşul, după voinţa zeilor, chiar pe pământul strămoşesc.

Solii troianului Enea, trimişi la regele Latinus, i-au dus în dar sceptrul lui Priam, pocalul lui, haina regească şi alte daruri preţioase, ce le purta cu el Enea, din Troia nimicită-n flăcări. Latinus i-a primit pe soli cu bunătate şi cu cinste. Şi, aflând despre prorociri, s-a învoit să-i dea ca soaţă eroului sosit din Troia, pe fiica lui, Lavinia.

El s-a-nvoit, însă regina, soaţa bătrânului Latinus, Amata cea cu păr cărunt, s-a necăjit că-şi calcă vorba faţă de Turnus şi rutuli.

De-aicea s-a iscat şi sfada. Turnus a început războiul24. Şi s-au bătut fără cruţare. Turnus avea şi el aliaţi, mai mulţi vecini. Între aceştia, cei mai de seamă-au fost Mezenţiu, regele Cerei, şi Camila, o fată care se lupta neînfricată cu bărbaţii, gonind pe calul ei ca vântul.

Enea era sprijinit de-un alt rege bătrân, Evandru, fiul lui Hermes cel şiret. Acest Evandru-ntemeiase pe malul stâng al Tibrului, într-o regiune păduroasă, la poalele unei coline – colină zisă Palatinul – cetatea sa Palanţium25.

Cu ajutorul Afroditei şi al lui Zeus olimpianul, cu toate că-i stătea-mpotrivă, mereu, neîmblânzita Hera, Enea şi-a învins duşmanii. Turnus a fost răpus în luptă. Enea s-a căsătorit cu frumoasa Lavinia; şi-a urmat regelui Latinus, pe tronul său din Laţium.

El a domnit numai trei ani. Şi într-o altă bătălie, pe ţărmul fluviului Numiciu, pe când pornise o furtună, înconjurat de fulgere şi trăsnete nimicitoare, Enea a pierit în slăvi.

Rege atunci a fost ales feciorul său Iulus-Ascaniu. Însă în noaptea ce-a urmat, Enea s-a înfăţişat fiului său, noului rege, purtând pe el încă armura şi-n mâini o sabie şi-o lance. Şi l-a vestit pe fiul său că Zeus l-a urcat în slăvi, c-a devenit la rându-i zeu.

În amintirea şi spre cinstea acestui zeu strămoş, troienii i-au ridicat şi un sanctuar pe ţărmul fluviului Numiciu, unde Enea dispăruse, şi-au hotărât să i se-nchine sub numele de Indigetul.

Iulus, feciorul lui Enea, a părăsit apoi Laurenţium şi a clădit un oraş nou, foarte întins, cu ziduri albe, numit de-aceea Alba Longa26.