Pe tărâmul vrăjitoarei Circe şi în infern

Și, tot vâslind şi rătăcind pe mările fără hotar, Ulise cu oştenii săi, puţinii care mai trăiau, au ajuns pe un alt tărâm. Era o insulă Eea10. În ţara asta locuia o mare vrăjitoare, Circe11.

Aici, frumoasa vrăjitoare, îndrăgostită de Ulise, n-a vrut să-l lase să mai plece şi l-a ţinut un an întreg, dându-i ospeţe strălucite.

Ba chiar când anul a trecut, la stăruinţa lui Ulise că vrea să plece către casă, ea i-a răspuns cu viclenie:

— Te las să pleci, dacă-nainte ai să cobori până-n ţinutul lui Hades, zeul mohorât, şi-ai să-i întrebi pe cei de-acolo dacă e bine să te-ntorci.

La drept vorbind, frumoasa Circe vroia să-l pună pe Ulise să se coboare în Infern; şi-acolo ea să uneltească prin Hades şi prin Persefona ca umbrele să-l sfătuiască pe regele de la Itaca să nu mai plece din Eea. Şi-astfel eroul să-i rămână pe totdeauna ca bărbat12.

Neavând altfel nici un mijloc să plece din acel tărâm, Ulise i-a făgăduit să se coboare în Infern.

Şi tot luptându-se cu soarta, dornic întruna s-o învingă, Ulise a plecat spre ţara întunecată a lui Hades.

Acolo, a-ntâlnit în cale pe regele profeţilor: Tiresias cel preavestit.

Tiresias i-a prevestit câte avea să mai îndure în drumul lui către Itaca şi cum se va dezlănţui mai tare ura-nverşunată a lui Poseidon furtunosul. Apoi, i-a mai rostit că soaţa, mult credincioasa Penelopa, este silită să-şi aleagă, în locul lui, un alt bărbat, pentru că toţi îl socot mort.

După Tiresias, lui Ulise i s-au mai arătat şi alţii. Mama lui însăşi, Anticleea – care murise între timp – a venit să-l sfătuiască.

S-a-nfăţişat şi Agamemnon, cel doborât de Clitemnestra atunci când a ajuns acasă.

— Nu te încrede în soţie, a spus regele mânios. Să nu păţeşti ce-am păţit eu, de la iubita-ţi Penelopa. Mai bine stai tihnit la Circe!

Heracle, Antiloh, Patrocle, Aias, chiar voinicul Ahile şi umbrele altor eroi i-au grăit în acelaşi fel:

— Cu toţii-am suferit destul. Cel puţin tu să fii ferit de relele care te-aşteaptă.

Toţi i-au vorbit, însă Ulise iubea atâta de fierbinte insula lui sărăcăcioasă, pe soaţa-i cea mult răbdătoare şi pe fecioru-i, Telemah, încât nu s-a înduplecat.

— Orice mi-aţi spune, eu tot plec. Primejdiile nu mă opresc. Eu trebuie să văd Itaca, după aceea pot să mor.

Era atât de avântat, când rostea vorbele acestea, încât şi umbrele acelor mult glorioşi eroi: Heracle, Patrocle, Aias şi Ahile se zice c-au zâmbit atunci, deşi erau în ţara morţii.

Şi Circe n-a avut ce face. Potrivit înţelegerii, după această încercare a trebuit să se-nvoiască şi să-i dea drumul iar pe mări.