Note:

1. În celebrul poem epic al lui Homer: „Odiseea”, Ulise glăsuieşte cu înflăcărare despre insula lui, Itaca: „Eu locuiesc Itaca, limpezitul

2. Este vorba de ciconi, un neam de traci, aflat la poalele muntelui Ismaros, pe ţărmul de miazănoapte al mării Egee, între insulele Tasos şi Samotrace.

3. Astfel de fapte sângeroase dovedesc care era îndeletnicirea de bază a cetelor de ahei, conduşi de regii sau basileii lor, în cea de-a doua jumătate a mileniului al doilea înaintea erei noastre. În acest fel, „Odiseea”, la fel ca şi „Iliada”, zugrăvesc societatea, moravurile de atunci şi, indirect, arată pricinile pentru care – în adevăr – a fost distrusă, jefuită Troia. Ele prevestesc pe viitorii cuceritori, care au năpădit cu sânge, săbii şi jaf peste pământ, şi dintre care este destul să amintim pe tânărul macedonean, fiul lui Filip: Alexandru, şi pe romanul care purta numele de Cezar.

4. Vechii geografi pretindeau că insula lotofagilor era Djerba din Sirtă Mică.

5. De aceea se spune că s-ar chema acum insula Capri.

6. Homer le zice „ochi rotunzi”, iar noi îi denumim ciclopi. Ţara ciclopilor ar fi coasta din golful Neapole, coastă care este toată presărată de munţi – ca de nişte uriaşi – având pe creştet câte un ochi rotund şi stins, cratere de vulcani. Însă, în cântecele lor, elinii au transformat, probabil, pe aceşti uriaşi din piatră sură, în nişte fiinţe fabuloase, pe care le-a înfruntat eroul Ulise.

7. În folclorul nostru, poate ca o influenţă a acestei legende, se găsesc poveşti despre Păcală sau alţi eroi populari care pătrund în iad sau la moara dracilor şi orbesc pe unii dintre încornoraţi cu o ţepuşă sau o frigare încinsă în foc. Fiindcă eroul se recomandase mai înainte „Eu singur” sau „Singur eu”, când cel orbit este întrebat de draci cine l-a înţepat cu frigarea, răspunde: „Singur eu”. În felul acesta eroul nostru scapă de pedeapsa dracilor, ca şi Ulise de aceea a ciclopilor.

8. Această insulă cred unii geografi că ar fi Stromboli, cea cu mulţi vulcani.

9. Sunt geografi care socotesc că ar fi vorba de coasta sardă a strâmtorii Bonifacio.

10. Astăzi ar fi Monte-Circeo, în Italia, pe o coastă a Mării Tireniene.

11. Numele ei în româneşte înseamnă: pasăre de pradă. Ea era, în legendă, sora regelui Eete şi fiica lui Helios – zeul soare. Se zicea că la sosirea aheilor în Eea, vrăjitoarea Circe a schimbat pe o mare parte dintre tovarăşii lui Ulise în porci. Dar regele insulei Itaca, prin isteţimea sa, a reuşit să le redea înfăţişarea lor obişnuită, ba chiar să-i facă mai frumoşi şi mai voinici decât fuseseră înainte.

12. Una dintre isprăvile pe care le-au săvârşit aproape toţi eroii a fost pătrunderea în Infern. Ca să facă legenda despre Ulise mai palpitantă, aheii povesteau şi despre el că s-ar fi coborât în negrele ţinuturi ale lui Hades, la fel ca şi Heracle, Tezeu şi Orfeu.

13. În apropiere de Amalfi sunt până astăzi insulele Sirenuse.

14. Insulele poartă aceleaşi nume şi în geografia noastră.

15. Homer numeşte insula: Trinakia – insula tridentului. Mai târziu numele i s-a schimbat, potrivit înfăţişării, în Trinacria – insula cu trei vârfuri. Pare că este de fapt ţinutul Meşinei de astăzi, din marea insulă Sicilia.

16. Ogigia ar fi insula Perejil din zilele noastre, în apropiere de Creta.

17. Calipso era fiica lui Ocean şi a zeiţei Tetis – care era în acelaşi timp şi mama lui Ahile peleianul.

18. Homer ne cântă astfel în „Odiseea”:

Deşi dorit de ţară şi soţie

Oprit era-ntr-o peşteră-adâncată

De zâna cea frumoasă, închinată, Calipso care-a vrut bărbat să-i fie.

19. Insula Corfu. Pe fundalul unei privelişti din insulă şi-a creat pictorul rus V. H. Serov cunoscutul său tablou „Ulise şi Nausicaa”.

20. Unii mitologi cred că prin aedul bătrân şi orb, Demodoc, Homer s-a reprezentat chiar pe el. Nu ştim sigur dacă este aşa sau nu, dar lucrul pare cu putinţă. Cunoştinţele geografice ale lui Homer despre insula Corfu, ca şi despre celelalte coaste ale mărilor, cântate de el, sunt de-a dreptul uimitoare, chiar dacă sunt învăluite deseori în haina alegoriei şi legendei.