Sfârşitul lui Paris

Murând şi îndrăzneţul Aias, regele de la Salamina, după Ahile şi Patrocle şi Antiloh, şi alţi eroi, s-ar fi părut că oastea greacă este destul de mult slăbită. Însă, din acel ceas, războiul nu-i renumit prin vitejii, ci prin isprăvile pe care le săvârşeşte preaisteţul rege al insulei Itaca.

Prorocii arătau că Troia nu poate fi încă distrusă, până ce n-or intra în luptă fiul eroului Ahile şi Filoctet, acela care stăpânea arcul lui Heracle. Arcul, cu-o tolbă de săgeţi muiate în veninul hidrei.

A plecat după ei Ulise.

Întâi a pornit către Sciros, unde stătuse-ascuns Ahile în straie albe de fecioară. Aici Ahile se-ndrăgise cu una dintre fetele29 aceluia ce-l găzduise, şi ea îi dăruise-un prunc. Pruncul era Neoptolem, ajuns flăcău în toată legea.

Cu toată-mpotrivirea mamei şi lacrimile ei fierbinţi, Ulise face pe voinic să-şi cate armele, să plece şi să-l răzbune pe Ahile cel abia doborât la Troia.

Se duc, pe urmă, amândoi, pe insula numită Lemnos, unde fusese părăsit nefericitul Filoctet muşcat rău la picior de-un şarpe. Filoctet îi ura de moarte pe amândoi fraţii atrizi. Însă Ulise, iscusit în vorbe blânde şi-nţelepte, îl face să se domolească pe urgisitul Filoctet. Ba încă i se-nfăţişează lui Filoctet, în vis, Heracle – după poruncile Atenei, sprijinitoarea lui Ulise. Iară Heracle-i porunceşte lui Filoctet să uite vrajba şi să-l urmeze pe Ulise, pentru că-n tabăra grecească sunt fiii lui Asclepio, care-or să-i vindece piciorul.

Filoctet pleacă deci la Troia. Aici, într-adevăr, erau doi fii ai lui Asclepio, doi medici buni şi pricepuţi, care i-au lecuit uşor rana nespus de dureroasă. Şi, cum eroul Filoctet stăpânea arcul lui Heracle, el a ucis mii de troieni. Iar între ei l-a nimerit şi pe fiul lui Priam: Paris.

Săgeata lui fiind otrăvită cu sângele hidrei din Lerna, Paris, acela ce răpise din Sparta pe mândra Elena, a înţeles că va muri. Luându-şi adio de la soaţă, el s-a ascuns în munţii Ida, unde trăise altădată o viaţă simplă de păstor.

În chinuri neînchipuite, jelit de nimfe şi păstori, frumosul prinţ, care dăduse mărul de aur Afroditei, a închis ochii şi-a murit.