Sfatul zeului Hermes

Frate Perseu a grăit zeul, căci frate mi-eşti tu, după tată. Zeus m-a trimis din Olimp să-ţi dau în mână arma asta. Să-ţi mai destăinui şi o taină.

Flăcăul a luat arma-n mână şi-a ascultat ce-i spunea Hermes.

— Gorgonele-nspăimântătoare au braţe lungi, roşii, de-aramă; gheare tăioase, de oţel; aripi de aur, şi pe cap le-atârnă plete de aramă, în care-s încâlciţi mulţi şerpi. Dinţii lor ca de porc mistreţ, de o albeaţă uimitoare, sfâşie pe-orice muritor ce se abate pe la ele. Sub frunte au ochi mari, rotunzi. Dacă privesc pe cineva cu ochii lor sclipind de furie, omul acela împietreşte. Dar tu să nu te temi, Perseu. Şi ca să poţi să te apropii, fără primejdie, de ele, Atena iată ce-ţi trimite.

Şi Hermes i-a întins un scut strălucitor, făcut din aur.

— Când ai s-ajungi lângă gorgone şi vei dori să porneşti lupta, a mai spus Hermes lui Perseu, să nu te uiţi în ochii lor. Să caţi în scut, ca-ntr-o oglindă. Şi doar prin scut să le priveşti. Astfel vei fi ferit de moarte! Pe trupuri sunt acoperite cu solzi albaştri, de oţel. Aşa-s de tari solzii aceia, că nici o sabie sau lance nu le-ar putea pătrunde carnea. Doar sabia ce ţi-o-mprumut, lucrată de zeul Hefaistos, şi care l-a răpus pe Argus, are puterea de-a tăia şi solzi, şi oase, cu-nlesnire. Avqnd această armă-n mână, pleacă pe cale, fără grijă, mereu spre asfinţit, spre ţara unde sălăşluiesc zeul Tanatos10 şi Nix, zeiţa-ntunecată, ce ţine-n braţele ei noaptea. Caută în drum pe trei bătrâne, trei vrăjitoare ale mării, ce poartă numele de graie11. Ele ştiu drumul cel mai scurt până la locul unde stau necruţătoarele gorgone. Fii priceput şi fii viteaz. Atena, sora ta cerească, şi eu te vom călăuzi. 12

Perseu i-a mulţumit lui Hermes. A luat şi scutul lat, de aur, trimis de sora sa, Atena, şi, fără teamă a plecat pe calea lungă, către ţărmul unde aflase că trăiau cele trei grâie ale mării.

Şi-a mers. A mers prin ţări destule, şi peste ape-nvolburate, şi peste munţi cu creste sure, şi prin zăpezi, şi prin arşiţe. Dar, într-o seară, a ajuns în locul unde se aflau cele trei grâie ale mării – surori cu cele trei gorgone.

Toate bătrânele acestea aveau însă un singur ochi, pe care-l foloseau cu schimbul, câte trei zile fiecare, în vremea cât stăteau de strajă pe acel drum către gorgone.

Perseu s-a pitulat într-un tufiş. Alături şi-a săpat o groapă. Ştia că babele aveau şi-un dinte fermecat, de forma unei suliţi lungi, cu care-i omorau pe oameni, când îi zăreau pe malul mării – şi trebuia să stea ferit.