Spre mlaştinile Lernei

Auzând Euristeu de-această biruinţă n-a mai îngăduit eroului Heracle să vină nici la poarta Micenei cea bogată. Atât i-era de teamă. Mai ales că aflase cum oamenii de Argos, poporenii de rând, îl urmau în şiraguri şi îi strigau voioşi:

— Îţi mulţumim, Heracle! Tu ne ajuţi pe noi, acei ce ne luptăm adeseori cu fiare şi monştrii-ncrâncenaţi. Regele te-a trimis la moarte, în Nemeea. Dar tu ai biruit. Noi suntem lângă tine. Cheamă-ne, şi venim să te-nsoţim la luptă.

Şi, ca să nu-l mai vadă pe eroul Heracle, regele Euristeu i-a poruncit s-aştepte poruncile regale, trimise printr-un crainic, în oraşul Tirint.

— Să plece, să ucidă, de astă dată, hidra care sălăşluieşte în mlaştinile Lernei14, spusese Euristeu. Este tot ca şi leul, odraslă a lui Tifon şi-a viperei Ehidna. De-a nimicit pe frate, să răpună şi sora. Ea pustieşte turme, cirezi, holde de grâu, şi-i omoară pe oameni. Niciunul n-a scăpat din câţi au vrut s-ajungă la mlaştinile Lernei. Nu cred c-o să mai scape acum fiul lui Zeus şi-al frumoasei Alcmena.

— Nici noi nu credem! Nu! râdeau toţi sfetnicii înconjurând slugarnic jilţul lui Euristeu.

— Să plece deci la Lerna! glăsuise stăpânul. Şi să nu se întoarcă decât biruitor sau mort, adus pe scut.

Şi s-a gătit Heracle să plece către Lerna.

Vrusese să pornească pe jos, ca de-obicei. Dar tânărul Iolau, feciorul lui Ificle, a cerut învoire tatălui să-l conducă pe eroul Heracle cu carul, până-n Lerna.

Îl iubea pe Heracle mai mult decât pe-oricine, şi-l admira nespus.

— Atâţia oameni vor să fie lângă el în ceasurile grele, spusese lui Ificle. În numele mulţimii, vreau să-l însoţesc eu. Şi vreau să-l cruţ măcar de truda drumului. Să-l duc până la Lerna, în goana cailor.

Tatăl a-ncuviinţat; dar eroul Heracle n-a vrut să se-nvoiască.

— Nu pot să-l iau cu mine, spusese lui Ificle. Iolau e mult prea tânăr, şi-n Lerna sunt primejdii ce pot să-l coste viaţa!

Numai că îndrăzneţul flăcău al lui Ificle atâta se rugase de unul şi de altul, atâta stăruise, pregătise şi caii, şi carul pentru drum, încât până la urmă Heracle a primit să meargă cu Iolau.

Şi-au plecat împreună. S-au dus până la Lerna, în goana cailor. Din zare se vedeau aburi verzi, otrăviţi, care se ridicau din mlaştina întinsă, unde stăpânea moartea.