Taurul lui Poseidon

După ce a curăţat şi grajdul lui Augias, Heracle a primit o nouă însărcinare, mult mai primejdioasă. Euristeu l-a trimis afară din Elada, în regatul lui Minos, ce se afla în Creta, insula minunată, unde copilărise odinioară Zeus, ascuns de mama sa şi de bunica-i, Gheea.

Acolo se afla un taur alb ca spuma, trimis de zeul mării, Poseidon furtunosul. Şi taurul acesta era, spune legenda, turbat ca vijelia. Ochii-i ardeau văpaie, din bot îi curgeau bale, mugea-n-fiorător. Străbătea toată Creta, călcând-o sub copite. Muşca oameni şi vite. Cu coarnele strica locuinţe şi grajduri, livezi, grădini şi holde. Chiar regele din Creta, Minos, fiul lui Zeus şi-al frumoasei Europa, stătea-nchis în palat, înfricoşat de taur. Nici el, nici sfetnicii şi nici oştenii lui nu cutezau să lupte cu taurul turbat al zeului Poseidon.

Ci, iată că soseşte Heracle cu o barcă.

Porunca îi suna să-l aducă pe taur în Argos, viu şi zdravăn.

Ca să-l poată supune, fără să-i ia şi viaţa, Heracle şi-a făcut din fire de oţel o plasă, cum sunt cele cu care se prind peşti. A pornit după taur, l-a aţâţat la luptă cu strigăte şi pietre. Iar când s-a repezit, cu coarnele plecate, taurul lui Poseidon a nimerit în plasă. Heracle i-a strâns botul în pumnii lui de fier. I-a-ncovoiat grumazul.

Şi în puţină vreme, taurul lui Poseidon fusese îmblânzit. Îi asculta porunca viteazului Heracle. Stătea cu fruntea-n jos şi-n-genunchea-nainte-i, mugind încetişor, parcă-şi cerea iertare.

Luându-şi deci rămas bun de la regele Minos şi de la poporenii din insula lui Zeus – ce-l binecuvântau că-i scăpa de urgie – Heracle s-a urcat pe taur, ca pe-un cal. Ţinându-l strâns de coarne, a-ndreptat taurul spre valurile mării. Taurul a intrat în marea lui Poseidon, şi-a înotat cu sârg până-n Peloponez. De-aici, prins într-un ştreang, l-a dus fiul Alcmenei până-n ţinutul Argos şi l-a închis în grajdul regelui Euristeu.

Şi iarăşi Euristeu s-a ascuns în butoi, strigând înfricoşat slujitorilor săi ca să desfacă poarta la grajduri şi să lase taurul lui Poseidon să fugă unde-o şti.

Taurul lui Poseidon, când s-a văzut scăpat, a fugit ca năluca. S-a dus în Atica, pe câmpul Maraton, unde-l va doborî un alt erou, Tezeu.