Ulise se preface că e nebun

Dar pân-atunci să amintim că Menelau şi Agamemnon, cei doi feciori ai lui Atreu – numiţi de-aceea şi atrizi – trimiteau soli din ţărm în ţărm, chemând pe regi, cu oastea lor, în vestitul oraş Aulida14

Astfel, în insula Itaca, o insulă sărăcăcioasă, unde domnea pe-atunci Ulise15, plecase grabnic Palamede, un fiu al regelui Eubeei.

— Avem nevoie de Ulise, spunea trufaşul Agamemnon. Este isteţ şi priceput. Ne poate sfătui la multe. El este cel care a dat ideea, mai de mult, în Sparta, ca regii să-şi jure credinţă şi sprijin de va fi nevoie.

Însă de la acea-ntâmplare trecuseră atâţia ani. Omul se schimbă între timp. Ulise se căsătorise cu o copilă, Penelopa, o vară bună a Elenei. Ba dobândise şi un prunc, numit de mamă Telemah. Iar pruncul era încă-n faşă. Deci nu-i era deloc pe plac să-şi mai primejduiască viaţa, pentru a-şi ţine jurământul. Nu-i mai era pe plac războiul şi se gândea că nu e drept să moară oameni cu duiumul pentru o ceartă-ntre doi regi.

Şi, aflând el că a venit în insulă prinţul Eubeei, s-a prefăcut că e nebun.

A înjugat la plug, alături, un cal schilod şi un asin; şi apoi cu ochii rătăciţi, bolborosind răzleţe vorbe, Ulise se făcea că ară şi nu-l cunoaşte pe trimis.

Iar când trimisul Palamede îi rostea vorbe pe-nţeles, el se făcea că nu-l aude şi arunca pe brazdă neagră, în loc de boabe de secară, nişte grunji mărunţiţi de sare.

Atâta doar că Palamede era destul de înţelept şi a băgat uşor de seamă că vrea Ulise să-l înşele. S-a dus în grabă la palat. A luat copilul lui Ulise, pe drăgălaşul Telemah, şi s-a întors cu el pe câmp. L-a aşezat pe Telemah în drumul plugului de lemn.

Când a văzut Ulise însă că plugul său va reteza trupul micului Telemah, şi-a oprit calul şi asinul – şi a grăit lui Palamede:

— Da! Ai ghicit. M-am prefăcut. Nu mai vream să pornesc la luptă. Războiul nu-mi mai este drag. Nu vream să se mai verse sânge şi să călcăm cetăţi străine, pentru o toană de regină şi pentr-un prinţ nechibzuit. Vreau să trăiesc tihnit acasă lângă iubita-mi Penelopa şi lângă fiu-mi Telemah.

Dar, neavând totuşi ce face, Ulise s-a gătit de drum, ca să-şi păstreze jurământul, lăsând în urmă casa dragă, copilul mic, încă în faşă, şi pe soţia-i credincioasă, pentru un timp îndelungat.