Uriaşul este orbit cu un trunchi înroşit în foc

Ulise s-a gândit un timp: ce-i de făcut şi cum să scape din peştera ciclopului? Căutând şi frământându-şi mintea, a zărit într-un colţ un trunchi lung de măslin: o altă bâtă, pe care o avea ciclopul, ca să îşi mâne turmele.

L-au luat, l-au ascuţit la vârf şi l-au pus bine la o parte. Iară când s-a lăsat amurgul peste acel ţinut de spaimă, aheii au aprins un foc în peştera ciclopului. Tocmai venea şi el din vale. Cum a pătruns în peşteră, a înşfăcat alţi doi oşteni şi i-a mâncat numaidecât.

Aheii se uitau pieriţi cum le mânca uriaşul soţii, scăpaţi de moarte-n faţa Troii. Însă Ulise, fără teamă, s-a repezit, a luat burduful cel plin cu vin roşu şi tare.

Vinul era atât de tare, încât aheii îl sorbeau doar subţiat cu apă rece: trei sferturi apă, un sfert vin. Altfel, doar dintr-o-nghiţitură se prăbuşeau beţi la pământ.

Acum însă isteţul nostru a turnat vinul spumegos într-un vas mare de pământ şi i l-a întins uriaşului:

— Soarbe, să vezi cât e de bun, a glăsuit el spre ciclop. I-o băutură zisă vin.

Ciclopul nu băuse încă sucul de struguri pân-atunci, şi l-a sorbit cu lăcomie.

— Mai dă-mi! a poruncit voios. Şi spune-mi, măi, şi cum te cheamă?

Ulise i-a turnat din nou ciclopului în oală vin şi i-a răspuns plin de dulceaţă:

— Numele meu aheu e „Nimeni”.

— Aha! a mormăit ciclopul. Nimeni te cheamă? Bine, bine. Ia mai deşartă-mi puţin vin.

Dar cum l-a sorbit şi pe-acesta, puterea lui l-a doborât, ciclopul s-a lăsat pe-o rână şi-a lunecat pe lespezi, beat, chiar în mijlocul oilor.

Ulise-atunci a făcut semn ostaşilor şi-au înroşit bârna de lemn în flacără. S-au apropiat de Polifem şi ascuţişul trunchiului i l-au vârât adânc în ochi. Ba încă i l-au răsucit. Şi ochiul lui a sfârâit ca fierul de pe nicovală, bătut, încins, vârât în apă.

Uriaşul a-nceput să urle. Şi urletul lui i-a trezit pe toţi ciclopii insulei. Ei au venit la peşteră şi i-au strigat în cor de-afară:

— Ce-i Polifem? Ce s-a-ntâmplat şi de ce ne trezeşti din somn?

Iar Polifem, urlând mai tare, le-a dat răspuns:

— Săriţi, ciclopilor, şi m-ajutaţi, că Nimeni mi-a vârât în ochi o ţeapă înroşită-n foc şi m-a orbit!

— Ce tot spui? Nimeni te-a orbit? Îţi baţi, pesemne, joc de noi. Dacă nu-i nimeni, ce tot urli? Haideţi, ciclopilor, de-aici. căci Polifem a-nnebunit. 7